Sursa foto aici.
Secretarul de stat american Blinken (foto) a ținut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii față de China (video aici și textul aici).
Partea chineză s-a mobilizat și a caracteriazat intervenția Secretarului de Stat ca o acțiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând amenințarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenție, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne și externe ale Chinei și încercând să suprime și să îngrădească China”.
Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserțiunile părții americane, punct cu punct, rezultând un text amplu și stufos, care nu face decât să reia și să sistematizeze declarații anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte și cu cifre și să dezvăluim lumii înșelătoria, ipocrizia și nocivitatea SUA față de China”.
Remarcăm două aspecte din lunga reacției a părții chineze, esențială pentru a înțelege China de azi și, mai ales, China de mâine:
1. Tonalitatea ridicată, ofensată și ofensivă a discursului, care amintește, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relația bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalți oficiali ai diplomațiilor americane, respective chineze, și au șocat audiența – mai cu seamă partea chineză! – prin tonalitatea nemaivăzut a pozițiilor (analizele aici și aici). China vrea să pară în ofensivă.
2. Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federației Ruse: nu doar că nu își asumă nimic din poziția Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacționează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federația Rusă – și China, în acest caz – este mult mai puțin decât a făcut Vestul în general și America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremația morală pentru a apostrofa nicio altă țară, pentru că și el a greșit cel puțin la fel de mult și, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecții cuiva”.
3. Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă și cea chineză, sunt coordonate, nu putem știi cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puțin tacit, între Moscova și Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite și pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică același stil de diplomație și pun pe masă același seturi de critici față de America și față de Occident.
Cu ce rezultat și câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete. Menționăm că, în cazul evenimentelor recente legate de vizita doamnei Nancy Pelosi la Taipei, reacția chineză devine și mai relevantă și, de ce nu, mai constrângătoare.
Să trecem acum la ultima parte a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici, a treia parte aici, a patra parte aici, a cincea aici, a șasea aici.
A douăzecea greșeală: Pe măsură ce o criză alimentară globală amenință oamenii din întreaga lume, ne uităm la China, o țară cu mari realizări în agricultură, pentru a oferi un ajutor la nivel global.
Faptele: Statele Unite ale Americii restricționează de mult timp exporturile de cereale, monopolizând comerțul acestora. După izbucnirea conflictului dintre Rusia și Ucraina, SUA și-au extins asistența în materie de arme și au abuzat de sancțiuni unilaterale, exacerbând penuria globală de alimente, așadar, în ceea ce privește criza alimentară globală, SUA au o răspundere de care nu pot fugi.
Sursa foto aici.
Deglobalizarea, energizarea și oligarhia comercială a alimentelor din SUA sunt cauzele principale ale problemelor globale de securitate alimentară.
Folosindu-se de statutul de mare producător de cereale, SUA și-au restricționat exporturile de cereale către alte țări, provocând perturbări în comerțul cu cereale la nivel global.
Cei 12 mari producători de cereale, precum SUA, Canada și Uniunea Europeană, reprezintă 70% din producția și exportul total de cereale la nivel mondial.
În relațiile comerciale externe, indiferent de faptul că țările în curs de dezvoltare pot sau nu cumpăra cereale și de prețul la care le pot cumpăra, puterea de decizie le aparține SUA și altor țări dezvoltate din Occident.
SUA consumă cereale pentru a produce biocombustibili, ceea ce a afectat aprovizionarea globală cu alimente, în special aprovizionarea cu culturi de subzistență. Aproape o treime din porumbul produs în Statele Unite este folosit pentru biocombustibili. Utilizarea cerealelor ca înlocuitor al energiei duce la mai puține cereale pentru aprovizionarea globală cu alimente, creând un cerc vicios de alimente și prețuri la energie care se împing reciproc.
Principalii patru furnizori de cereale, ADM, Bunge, Cargill și Louis Dreyfus, monopolizează peste 80% din comerțul mondial cu cereale și controlează materiile prime agricole globale, precum producția, procesarea și furnizarea de cereale. Acești patru furnizori de cereale, trei fiind americani, manipulează prețurile internaționale la cereale și obțin profituri suplimentare din volatilitatea prețurilor la alimente la nivel mondial. Din 2021, venitul lor net a crescut cu 53%, 80%, 64% și respectiv 47,7%, iar prețurile acțiunilor ADM și Bunge aproape s-au triplat.
Aceste oligopoluri alimentare internaționale caută profit și nu vor rata nicio ocazie de a provoca probleme de securitate alimentară și de a exacerba penuria aprovizionării cu alimente pentru a obține profituri mai mari. SUA au alimentat conflictul dintre Rusia și Ucraina și au abuzat de sancțiunile economice. Acestea (SUA) sunt vinovatele pentru exacerbarea penuriei globale de alimente. Conflictul prelungit dintre Rusia și Ucraina este o consecință directă a instigării constante din partea SUA și a altor țări occidentale. Asistența militară și de armament a SUA pentru Ucraina a crescut la 53,6 miliarde de dolari SUA, mai mult de 70% din cheltuielile militare laolaltă ale Rusiei și Ucrainei în 2021. Cu cât conflictul se prelungește și se intensifică, cu atât impactul acestuia asupra producției și aprovizionării globale cu alimente va fi unul mai mare, criza alimentară intensificându-se și mai mult.
În fața unei crize alimentare globale, marile țări producătoare de cereale, cum sunt SUA, își vor păstra „sacii de cereale” strânși.
Potrivit raportului privind estimările cererii și ofertei agricole mondiale, publicat de Departamentul Agriculturii din SUA în luna mai, exporturile de grâu din SUA în 2021-2022 vor fi cu 18,9% mai mici decât în anul precedent. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Politicii Alimentare (IFPRI), de la izbucnirea conflictului Rusia-Ucraina, volumul total al exporturilor de alimente restricționate a crescut semnificativ, ceea ce reprezintă acum aproximativ 17% din totalul caloriilor comercializate în lume.
Inițiativa SUA privind securitatea alimentară este mai mult cuvinte goale decât acțiuni concrete, conducând la fragmentarea guvernanței globale în ceea ce privește securitatea alimentară.
Rusia este un exportator major mondial de culturi de subzistență și cel mai mare exportator de îngrășăminte din lume. De când SUA și Occidentul au impus sancțiuni Rusiei, indicele prețurilor diferitelor îngrășăminte a crescut cu peste 30%, afectând grav producția agricolă. Din 2021 până în 2022, exporturile de grâu și orz din Rusia reprezintă 16%, respectiv 12,9% din totalul mondial. Statisticile Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că, de când SUA au impus sancțiuni Rusiei, indicele prețurilor la alimente în luna mai a acestui an a crescut cu 14% față de februarie.
Risipa gravă de alimente în SUA a agravat penuria globală de alimente. În primul rând, cantitatea de deșeuri alimentare este uluitoare. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), în fiecare an, în SUA, 30 până la 40% din alimente și 38% din cereale sunt irosite. În 2018, SUA au irosit 103 milioane de tone de alimente, în valoare de 161 de miliarde de dolari. În 2020, risipa alimentară a țării pe cap de locuitor a fost de 59 de kilograme.
În al doilea rând, distribuția este inegală. Aproximativ 38 de milioane de oameni suferă de nesiguranță alimentară în SUA în 2020, iar majoritatea dintre aceștia sunt afro-americani, latino-americani și nativi americani. Potrivit National Geographic, mai mult de o treime din gospodăriile cu venituri mici nu au acces la Programul de asistență pentru nutriție suplimentară introdus de guvernul SUA, iar beneficiile acestuia nu ajung să ajute multe familii din zonele cu costuri ridicate să se bucure de o dietă sănătoasă și adecvată.
În al treilea rând, problemele secundare sunt proeminente. În fiecare an, supraproducția de alimente în SUA pune o povară uluitoare asupra mediului și risipește numeroase resurse, de exemplu peste 140 milioane de mu de teren arabil, 22 de trilioane de litri de apă, 350 de milioane de kilograme de pesticide și 6,35 milioane de tone de îngrășăminte chimice.
China a adus contribuții semnificative la securitatea alimentară globală. A folosit mai puțin de 9% din terenurile arabile ale lumii pentru a realiza aproximativ un sfert din producția mondială de alimente și pentru a hrăni o cincime din populația lumi.
În același timp, prin inițiativa de dezvoltare globală propusă de China, aceasta a identificat securitatea alimentară drept unul dintre cele opt domenii prioritare de cooperare. China va mobiliza eforturile tuturor părților din întreaga lume pentru a promova avantaje reciproce și pentru a forma cea mai mare sinergie, îndeplinind astfel toate obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv securitatea alimentară. Această inițiativă a primit răspunsuri pozitive din partea a peste o sută de țări din întreaga lume și a organizațiilor internaționale precum ONU.
Poporul chinez prețuiește mâncarea și păstrează virtutea tradițională a economiei. Președintele Xi Jinping acordă o mare importanță securității alimentare. El a făcut apel la economisire și se opune risipei, subliniind de mai multe ori necesitatea de a opri risipa de alimente. De la lansarea campaniei la nivel național „Golește-ți farfuria/ Nu lăsa nimic în farfurie” în 2013, risipa alimentară din China a fost redusă semnificativ. Potrivit revistei Nature, cantitatea de mâncare aruncată de restaurantele chinezești a scăzut cu 40%.
În 2021, Conferința internațională privind pierderea și risipa de alimente găzduită de China a fost bine primită de comunitatea internațională, inclusiv de membrii G20.
China este un partener strategic important al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite pentru cooperea Sud-Sud. În ultimii ani, China a donat 130 de milioane de dolari SUA Fondului FAO pentru Cooperare Sud-Sud.
China a trimis peste 1.100 de experți și tehnicieni în agricultură și a instruit aproape 100.000 de fermieri din peste 40 de țări și regiuni. În cadrul Programului FAO de Cooperare Sud-Sud, China a oferit cea mai mare asistență financiară, a trimis cei mai mulți experți și a întreprins cele mai multe proiecte dintre toate țările în curs de dezvoltare.
China și-a oferit propriile soluții pentru penuria globală de alimente. Orezul hibrid chinezesc este cultivat în zeci de țări și regiuni din Asia, Africa și America, cu o suprafață de creștere anuală de opt milioane de hectare. Acest lucru a crescut producția totală de cereale a lumii cu 150 de milioane de tone, suficient pentru a hrăni încă 400 până la 500 de milioane de oameni. Yuan Longping, cunoscut drept „Părintele orezului hibrid chinezesc”, și alți cercetători chinezi au mers în India, Pakistan, Vietnam, Myanmar, Bangladesh și alte țări pentru a oferi sfaturi și consiliere și, prin cursuri internaționale de formare, au instruit peste 14.000 de profesioniști în orez hibrid pentru mai mult de 80 de țări în curs de dezvoltare.
A douăzeci și una greșeală: China a perfecţionat supravegherea în masă şi a exportat această tehnologie în peste 80 de ţări.
Faptele: SUA este cel mai mare imperiu al hackingului. Utilizarea supravegherii video și a tehnologiei de date mari este o măsură importantă luată de guvernul chinez pentru a îmbunătăți guvernanța socială și, de asemenea, o practică comună în întreaga lume, care este necesară, legală și justificată. Tianwang (Skynet), care este compus din sisteme de supraveghere video, elimină în mod eficient potențialele riscuri pentru securitatea publică și asigură procentul ridicat de cazuri penale soluționate în China.
Sursă foto aici.
Cu sistemul de prevenire și control al criminalității din ce în ce mai digitalizat, 98,6% dintre oamenii din China s-au simțit în siguranță în 2021, iar China este recunoscută pe scară largă ca una dintre cele mai sigure țări din lume. China s-a clasat pe locul trei în indicele de ordine publică publicat de Gallup, o companie americană de analiză și consultanță, în timp ce SUA pe locul 36. Statisticile arată că au fost instalate aproximativ 70 de milioane de camere în SUA în 2018, una pentru aproximativ 4,6 persoane.
Pentru ca SUA să acuze China de supraveghere în masă, este doar un standard dublu la locul de muncă.
De mult timp, SUA desfășoară spionaj cibernetic pe scară largă, organizat și fără discernământ, supraveghere și atacuri asupra guvernelor, întreprinderilor și persoanelor străine, încălcând dreptul internațional și normele de bază care guvernează relațiile internaționale. În iunie 2013, The Guardian și Washington Post au raportat că începând din 2007, Agenția de Securitate Națională a SUA a implementat PRISM, un program clandestin de supraveghere electronică, ale cărui ținte includ chiar și propriii săi aliați. Revista săptămânală germană de știri, Der Spiegel a raportat că serviciile de informații americane ar fi monitorizat comunicațiile prin telefonul mobil ale cancelarului german timp de aproape un deceniu.
În 2020, Comisia pentru Protecția Datelor din Irlanda (DPC) a cerut Facebook să nu mai trimită date ale utilizatorilor UE în SUA. Raportul vine la doar câteva luni după ce Curtea Europeană de Justiție a hotărât că standardul de transfer de date între UE și SUA nu protejează în mod adecvat confidențialitatea cetățenilor europeni și a concluzionat că cetățenii UE nu au o modalitate eficientă de a contesta supravegherea guvernului SUA. Potrivit relatărilor de presă, agențiile americane precum NSA pot cere teoretic companiilor de internet precum Facebook și Google să predea date despre un cetățean al UE, iar acel cetățean al UE nu și-ar da seama.
În decembrie 2020, Comisia Națională de Informatică și Libertate (CNIL) din Franța a declarat că site-urile web franceze ale Google și Amazon au încălcat reglementările franceze relevante prin plasarea de cookie-uri de urmărire pe computerele utilizatorilor lor fără a obține consimțământul prealabil și fără a a specifica scopul.
În 2021, Danmarks Radio (DR) a raportat că între 2012 și 2014, NSA a folosit cabluri de informații ale Danemarcei pentru a asculta (a spiona) înalți oficiali din Suedia, Norvegia, Franța și Germania, precum demnitari politici, cum ar fi fostul cancelar german Angela Merkel și mulți alții. Se pare că SUA și-au încălcat promisiunea că vor opri interceptările telefonice ale Angelei Merkel. SUA abuzează de poziția de lider în internet și tehnologia comunicațiilor și sunt cu adevărat un imperiu al hacking-ului, accesării și furtului de secrete. De la PRISM, proiectul Irritant Horn și Stellar Wind, până la Operațiunea Telescreen, platforma Hive și sistemul de atac QUANTUM, SUA au încălcat libertatea de comunicare și de exprimare a cetățenilor lor prin supraveghere digitală și s-au implicat în atacuri cibernetice, supraveghere și furturi de secrete în întreaga lume.
Documentele dezvăluite de Edward Snowden cu privire la programul Stellarwind arată că SUA au instalat în secret dispozitive de interceptare în aproape 100 de ambasade și consulate pentru a fura secrete din țările lor gazdă. Un raport despre APT-C-39 publicat de compania chineză de securitate cibernetică 360 în 2020 dezvăluie că APT-C-39, un grup de hacking sub CIA, a desfășurat atacuri de infiltrare asupra Chinei timp de 11 ani, vizând domenii cheie, precum industria aerospațială chineză, instituții de cercetare științifică, industria petrolieră, mari companii de internet și agenții guvernamentale. Astfel de atacuri subminat grav securitatea națională a Chinei, a economiei sale, a infrastructurilor critice, precum și informațiile personale ale publicului larg.
Potrivit unui raport despre atacurile cibernetice nediscriminate la nivel mondial de către NSA APT-C-40 în ultimul deceniu, lansat de 360 în 2022, NSA a atacat, folosind arme cibernetice, 403 ținte în 47 de țări și regiuni din întreaga lume, precum China, Marea Britanie, Germania, Franța, Polonia, Japonia, India, ROK, Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud și Brazilia.
La 19 aprilie 2022, Centrul Național de Răspuns la Urgență la Virusuri Informatice (CVERC) din China a emis o alertă cu privire la atacurile cibernetice ale guvernului SUA împotriva altor țări și a publicat un raport cu privire la aceasta. A ieșit astfel la iveală „Hive”, o armă cibernetică ușoară utilizată exclusiv de către Guvernul SUA și faptul că SUA au implementat platforme de atac cibernetic în întreaga lume și au servere de tip jumper și canale VPN în țări precum Franța, Germania, Canada, Turcia și Malaezia.
Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.
Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.