Matei Blănaru*
Inamici și prieteni ai Rusiei în opinia rușilor, sondaj Levada Center 2021. Sursa: Statista
Prin praful de pușcă ce încă nici nu s-a așezat în Ucraina, ba dimpotrivă, este greu să vedem prea departe, cu toate acestea nu este deloc prea devreme să ne punem câteva întrebări importante un pic mai departe de situația din teren din Ucraina. Pentru că răspunsurile la aceste întrebări ne pot da indicii valoroase pentru ce va fi de acum încolo.
Iar una dintre aceste întrebări fundamentale care se pun în această perioadă tulbure, în contextul în care Occidentul, în ciuda unor diferențe între state, a susținut la unison că o invazie rusească a Ucrainei va genera consecințe foarte grave pentru Rusia, este pe ce sau pe cine s-a bazat totuși Vladimir Putin și Federația Rusă atunci când a invadat până la urmă Ucraina? Este limpede că s-a bazat pe puterea sa militară (care se pare că a fost supraevaluată de toată lumea), pe elementul surpriză, pe faptul că poate Ucraina nu va opune rezistență (din nou, ce evaluare greșită!), pe dezinformare, pe o parte din propria sa populație și pe o parte a populației din Ucraina, este limpede că și-a pregătit bine terenul, că s-a bazat și pe inerentele fracturi care vor apărea între țările Occidentale odată ce apele se vor mai liniști în Ucraina, s-a bazat chiar și pe creșterea prețurilor la petrol și gaze care poate îi vor compensa din pierderile economice, s-a bazat și pe geopolitica conductelor de gaze prin care poate convinge mai ușor unele capitale europene de unele lucruri (de altfel, încă nu se știe exact dacă sancțiunile energetice pe petrol și gaze vor fi excluse din gama de sancțiuni la adresa Rusiei sau nu – acum poate apar și anumite întrebări de cât de înțelept a fost „Pactul Verde European” de la Bruxelles căruia îi datorăm în parte și creșterea prețurilor la energie, dar și dependența crescută de gazul rusesc, cel puțin pe termen scurt), este limpede că s-a bazat și pe alte fracturi, greșeli sau probleme din societatea internațională, dar Rusia nu este autosuficientă. Repetând, să nu ne facem iluzii, în acest moment Federația Rusă, în ciuda discursurilor lui Putin, în ciuda acțiunilor lui, nu este nici pe departe autosuficientă. Mai ales în contextul interconectării și globalizării accelerate.
Iar în societatea internațională de astăzi, chiar dacă ești Federația Rusă, ca să nu riști să devii un Iran mai mare cu armă nucleară sau o Coreea de Nord mai mare, adică o țară izolată, indezirabilă – cum a fost chiar și URSS-ul la un moment dat, în urma Doctrinei Truman, ceea ce a și contribuit din plin la prăbușirea sa (să fi crezut Vladimir Putin că a învățat din greșelile pe care spunea chiar el în discursul de pe 21 februarie că le-a făcut URSS? Și dacă a crezut că a învățat din această greșeală, nu ar însemna că și-a luat deja unele măsuri să nu i se întâmple același lucru, adică izolarea internațională? Dar oare cea mai mare greșeală nu este să crezi într-un Imperiu Rus al secolului XXI și să pornești un război?), ca să faci ceea ce a făcut Vladimir Putin și să te gândești că vei scăpa basma curată pe termen mediu înseamnă că trebuie să te bazezi și pe unii prieteni puternici. Sau, dacă nu prieteni, măcar parteneri de afaceri foarte puternici sau, dacă nu parteneri de afaceri, măcar nu inamici. Și atunci, revenind, pe cine sau pe ce s-a mai bazat până la urmă Federația Rusă?
Toate indiciile par să ducă spre un răspuns pe care doar desfășurările ulterioare de evenimente îl vor confirma sau infirma – în principal China (dar și Iranul sau Turcia care, poate, în ciuda faptului că lui Erdogan nu îi convine deloc expansiunea Rusiei de la Marea Neagră, în ciuda faptului că a criticat invazia în Ucraina, acum că aceasta deja s-a întâmplat el nu a scăpat deloc ocazia să critice – din nou – și NATO și Occidentul, în același timp adoptând același discurs al Chinei referitor la sancțiuni – adică mai bine fără), deși mulți analiști externi sunt de părere că nici în China nu se știa de această invazie. Continuând, dacă ar exista vreun fel de înțelegere între Federația Rusă și China, mai departe decât ce se cunoaște, o altă întrebare foarte importantă ar fi – în contextul în care noi vedem limpede ce primește Rusia, oare ce primește China? Primele gânduri ar duce bineînțeles către Taiwan, deși probabil că acesta ar fi un premiu prea mic pentru interesele globale ale Chinei, cu un preț prea mare. De altfel, din acest articol CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aflăm că această întrebare i s-a pus și purtătorului de cuvânt al MAE Chinez cu o zi înaintea invaziei ruse, iar acesta a oferit următorul răspuns diplomatic:
„Reporter Phoenix TV: Purtătorul de cuvânt al liderului regiunii Taiwan şi responsabilul Departamentului de Afaceri Externe al Taiwanului au comparat situaţia Ucrainei cu situaţia Taiwanului şi şi-au exprimat speranţa că întreaga comunitate internaţională va continua să furnizeze arme Taiwanului, astfel încât China continentală să nu îndrăznească să invadeze cu forţa. Există şi alte voci care susţin că nu trebuie să lăsăm Ucraina de astăzi să devină Taiwanul de mâine. Ce are de comentat partea chineză pe această temă?
Hua Chunying: În rândul autorităţilor taiwaneze sunt anumite persoane care folosesc problema Ucrainei pentru a face speculaţii, ceea ce reprezintă un gest imprudent.
Taiwanul cu siguranţă nu este Ucraina! El a fost întotdeauna o parte inalienabilă a teritoriului Chinei. Acesta este un fapt istoric şi juridic incontestabil. Principiul unei singure Chine este o normă universal recunoscută care guvernează relaţiile internaţionale. Pacea în regiunea Taiwan depinde de dezvoltarea paşnică a relaţiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii, mai degrabă decât de servilitate faţă de forţele străine pentru vânzarea de arme şi sprijinul militar. Independenţa Taiwanului este un drum înfundat şi nimeni nu ar trebui să cadă pradă înţelegerilor greşite şi judecăţilor eronate.
De când a izbucnit criza din Ucraina, unele persoane au menţionat frecvent Taiwanul. Remarcile făcute dezvăluie pe deplin lipsa lor de cunoaştere a istoriei problemei Taiwanului. Aş dori să profit de această ocazie pentru a adăuga câteva aspecte cu o semnificaţie mai extinsă.
Este cunoscut faptul că problema Taiwanului a fost cauzată de un război civil şi că există o confruntare politică între cele două părţi ale strâmtorii Taiwan din cauza acelui război. Cu toate acestea, suveranitatea şi teritoriul Chinei nu au fost niciodată divizate şi nu pot fi divizate. Acesta este status quo-ul al problemei Taiwanului.”
Dar asta nu împiedică deloc ca întrebarea să rămână în mintea tuturor.
Sursa: The Japan Times
Bineînțeles, cel mai probabil ceea ce ar primi cele două state ar fi pe seama unor terțe părți sau sfere de influență (după cum ne arată situația din Ucraina), nu de la una la cealaltă, pentru că ar fi prea puțin probabil ca ele să facă majore concesii în privința relațiilor directe dintre ele, acolo unde echilibrul s-a atins foarte greu, după tratate îndelungate și după o criză în 1969 care era aproape să se sfârșească cu un atac nuclear al URSS împotriva Chinei lui Mao.
Totuși, cine crede că reverberațiile acestei situații din Ucraina nu se vor simți pe întreg globul, mai ales în una dintre cele mai tensionate zone, Asia de Est și de Sud-Est, zona Indo-Pacific, se înșală. Dacă apropierea Rusia-China este măcar atât de strânsă (deși limpede că este conjuncturală) pe cât ar putea să pară, este posibil ca și China să încerce să își revendice mai energic propriile zone de influență din Asia. Și aici prima pe listă ar putea fi Taiwanul, deși geopolitica Chinei este probabil că se va manifesta mult mai subtil decât cea a lui Putin, mai ales văzând reacțiile internaționale vehemente generate de acesta și, nu în ultimul rând, rezistența ucrainenilor. Totuși, fără niciun pic de îndoială este că acum China urmărește desfășurarea evenimentelor din Ucraina având Taiwanul în minte și învățând din toate greșelile lui Putin și cântărind toate reacțiile diferitelor state.
Iar atunci apare o altă întrebare foarte importantă – Occidentul este dispus și este pregătit să se delimiteze de, să se confrunte (nemilitar) cu ambele, și Rusia și China, în viitorul apropiat, în același timp? Pentru că, în discursul lui Vladimir Putin a fost clar, confruntarea lui nu este numai cu „oligarhii” „radicali” „naționaliști” din Ucraina, ci și cu „civilizația occidentală”. Dacă și China ar avea dintr-odată același conflict și aceeași problemă (mai mult decât este deocamdată) cu „civilizația occidentală” ca și Putin sau ca și Erdogan (un alt lider al căror narațiuni preferate blamează constant „Occidentul”)? Dacă am arunca o privire asupra opiniei publice din China (cel puțin cea care nu este cenzurată și se exprimă online), Putin este pentru mulți chinezi un „erou” al luptei împotriva Occidentului. Sigur, întrebarea se poate pune însă și în sens invers, își permite China să se confrunte mai dur decât acum cu Occidentul? Dar nu trebuie să uităm că acum nu China este cea pusă sub presiune, ci Occidentul, de aceea unele eventuale concesii ar fi mai probabil să le facă ultimii, nu primii – tocmai pentru că nu ar conveni nimănui o înrăutățire a relațiilor chiar acum.
De altfel, suportul Chinei pentru Federația Rusă și Putin merge totuși chiar și mai departe decât unele declarații oficiale care îndeamnă la reținere și o abținere la vot în Consiliul de Securitate al ONU. După cum arată acest articol, utilizatorii de internet din China susțin în mare parte războiul lui Putin din Ucraina. În primele 24 de ore de la publicarea integrală a traducerii discursului de joi al lui Vladimir Putin, nu mai puțin de 1,1 miliarde de utilizatori l-au urmărit. Dacă este să ne luăm după discursurile oficiale chineze (dintre care câteva idei sunt prezentate și aici în continuare în analiză) și cele ale lui Vladimir Putin, aici nu mai este vorba despre o simplă confruntare, ci este vorba despre o confruntare între Est și Vest („Occidentul”) (deși tehnic Statele Unite sunt mai aproape de Estul Chinei). Periculoasă perspectivă, care totuși a fost cultivată de câțiva ani cu insistență de la Moscova și Beijing și care câștigă mințile multor sute de milioane de oameni, iată, în China și nu numai. Portretizarea lui Vladimir Putin drept o victimă a Occidentului prinde foarte bine în China pentru că aceasta la rândul său se portretizează drept o victimă a Occidentului. Astfel că, dintr-un anumit punct de vedere, la un moment dat liderii Chinei pot deveni în viitor chiar victimele propriilor politici și discursuri anti-occidentale și/sau șovine și să nici nu poată urma alte linii de politică externă care ar stârni nemulțumiri mari sau cel puțin mari nedumeriri în rândul propriei populații.
Revenind la cele de mai sus, fără îndoială că situația actuală din Europa nu poate decât să convină Chinei, cel puțin pe câteva coordonate strategice. Iată câteva dintre cele mai importante:
1. Acum, în urma rupturii (se va vedea cât de gravă sau cât de îndelungată) între Occidentul european și Rusia, între SUA și Rusia, între Australia, Japonia și Rusia, este posibil ca toate acestea să fie acum chiar și mai puțin dispuse la o confruntare de orice fel cu China? Răspunsul, cel mai probabil, este un hotărât da (mai ales dacă China va juca atent și nu va avea pretenții imposibil de îndeplinit). Este acum tot Occidentul mult mai probabil să fie dispus la concesii (de orice fel) făcute Chinei? Răspunsul este din nou da. Depinde acum probabil în ce direcții așteaptă China concesii, pentru că problema Taiwanului este încă foarte spinoasă pentru toată lumea. Nici China nu își poate permite aici vreo greșeală, nu își poate permite să se grăbească, riscând să antagonizeze toată Asia de Sud-Est și nu numai, dar poate fi pe de altă parte tentată să pluseze în aceste momente dificile exact acolo unde are interesele mai mari – Marea Chinei de Sud și Taiwan. Deși este posibil ca plusarea Chinei să fie pe alte teme, la fel de importante, dar poate mai puțin vizibile în mod direct (decât plusarea lui Putin) – ca de exemplu diferite acorduri comerciale (cum ar fi acordul comercial UE-China CAI). Dar China va plusa, depinde doar să vedem pe ce direcții. Viitorul o va arăta cât de curând, pentru că și politica internațională pare să se grăbească tot mai mult, să se precipite, la fel ca societățile în ansamblu.
2. O a doua coordonată care nu are cum să nu îi convină Chinei este cea referitoare la Federația Rusă. Acum, când toată arena internațională (cel puțin declarativ) condamnă Rusia, când din punct de vedere declarativ politic, dar și economic este și va fi încolțită, este probabil ca Rusia să fie mult mai dispusă la concesii făcute Chinei? Răspunsul nu poate fi decât da. Este posibil ca aceste concesii să fi fost deja făcute Chinei pe anumite coordonate chiar înainte de declanșarea ostilităților în Ucraina? Logica validată de istorie ne arată că aceasta ar fi fost cea mai bună strategie, deși nu avem deocamdată vreo indicație punctuală în acest sens că s-a și făcut asta, dar viitorul o va arăta. Dar care ar putea fi aceste concesii și de ce natură? Este posibil ca Federația Rusă să intre involuntar pe orbita Chinei, să devină tot mai dependentă de aceasta pe termen lung? Fără îndoială că există acest risc, după cum au punctat nenumărați analiști.
Pe scurt, se poate ca o mână să spele pe alta, în urma acestei apropieri din ultimul timp între Moscova și Beijing? Este foarte posibil. Iar dacă ar fi așa, vedem cum Beijingul își îndeplinește sarcina sa protejând parțial Federația Rusă de anumite urmări, așteptăm să vedem cum și la ce Moscova își va răsplăti favorul Beijingului. Însă în toate acestea trebuie să fim conștienți de încă un fapt: ajutorul Chinei cu siguranță nu vine gratis și cu siguranță nu este un cec în alb – pentru că totul depinde și de situația din teren din Ucraina. Cu cât războiul durează mai mult, cu cât Putin devine mai indezirabil, cu cât apar mai multe acuze de crime de război, cu cât mai mulți civili nevinovați sunt uciși, cu atât este posibil să crească și prețul cerut și este posibil chiar China să se și delimiteze de Federația Rusă la un moment dat. Depinde doar de cursul evenimentelor din teren, care este clar că nu decurg așa cum spera și cum se aștepta Vladimir Putin.
3. Pe fundalul tancurilor și al rachetelor care explodează în Ucraina, China, cu răspunsurile sale diplomatice palide la invazia Ucrainei de către Rusia, ajunge prin comparație cu aceasta din urmă dintr-odată să apară drept un actor internațional mult mai rațional și mai de încredere decât era în urmă cu câteva săptămâni, pe fondul numeroaselor încălcări în forță ale spațiului aerian al Taiwanului. Printr-o ironie amară, chiar în ziua declanșării invaziei în Ucraina, China intra din nou cu aviația militară în spațiul aerian al Taiwanului în încă un exercițiu de intimidare. Deci, prin comparație cu acțiunile violente ale Rusiei, China câștigă în încredere și în imagine la nivel internațional fără să facă nimic și, foarte important, fără să-și schimbe cu nimic atitudinea sau scopurile față de Taiwan. Iar, după cum se știe, în ziua de astăzi mulți actori internaționali importanți știu foarte bine cum să convertească încrederea și imaginea în beneficii economice și strategice imediate și pe termen lung. Rămâne de văzut cum va face aceasta China.
4. Pe fondul instrumentalizării iresponsabile din partea lui Putin a unor așa-zise republici și a unor așa-zise discriminări etnice, este posibil ca dintr-odată dosarele Xinjiang, Tibet, Mongolia Interioară, Hong Kong ale Beijingului să pară mult mai puțin importante, mult mai puțin interesante și perimate chiar pentru opinia publică internațională? Pe fondul crizei refugiaților și crizei umanitare din Ucraina, pe fondul războiului, una dintre experiențele umane cele mai traumatizante și care impresionează cel mai mult, este posibil ca faptul că mulți uiguri sunt închiși, că unii călugări tibetani dispar sau că mongolilor, tibetanilor și uigurilor li se reduc orele de învățare în limba maternă și alte drepturi, să nu mai impresioneze atât de mult comunitatea internațională? Fără îndoială că da, aceste lucruri putând contribui din plin la scăderea presiunii la care era supusă China pe aceste dosare legate de drepturile omului. Pentru că, dintr-odată, China apare drept un campion al drepturilor omului pe lângă Federația Rusă a lui Vladimir Putin. Deși scopurile și mijloacele acesteia cu siguranță nu se vor schimba, lumea va fi, cel puțin pe termen scurt, recunoscătoare și bucuroasă că nu a acționat precum Putin.
Reacții diplomatice din China. Acum iată o scurtă radiografie a reacțiilor diplomației chineze pe marginea războiului din Ucraina. De ce prezentăm această cronologie a reacțiilor diplomatice chineze pe seama războiului din Ucraina? Pentru a arăta consecvența, continuitatea de mesaj, de abordare, de strategie a Chinei pe subiect. Continuitate care, după cum am mai spus, nu înseamnă neapărat un cec în alb pentru Vladimir Putin din partea Chinei – dacă, de exemplu, apare vreo calamitate nucleară sau vreun alt eveniment catastrofal, este posibil ca și China să se delimiteze de Vladimir Putin. Dar atâta timp cât Vladimir Putin este egal cu Federația Rusă și nu se întâmplă vreun eveniment chiar mai nefericit decât cele actuale, este probabil ca atitudinea Chinei să nu se schimbe până la sfârșit.
– 15 februarie 2022: „Wang Wenbin: China s-a opus întotdeauna utilizării fără discernământ sau ameninţării cu sancţiuni unilaterale în relaţiile internaţionale. În circumstanţele actuale, sancţiunile unilaterale nu vor face decât să intensifice diviziunea şi confruntarea. China face apel la toate părţile să rămână raţionale, să facă eforturi pentru o soluţionare cuprinzătoare a crizei din Ucraina şi a problemelor prin dialog, negociere şi să se abţină de la a întreprinde acţiuni care ar putea intensifica tensiunile şi stimula conflicte.” Sursa CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aici.
Wang Wenbin. Sursa: MAE China
– 16 februarie 2022: „Wang Wenbin: În ultima perioadă, Statele Unite au exagerat, au creat tensiuni, lucru care a avut un impact puternic asupra economiei, stabilităţii sociale şi vieţii oamenilor din Ucraina, împiedicând promovarea dialogului şi a negocierii între părţile în cauză.
(…) Trebuie subliniat că Statele Unite şi anumite ţări occidentale sunt cele care continuă să incite şi să răspândească informaţii false, creând şi mai multă tensiune şi incertitudine acestei lumi pline deja de provocări, alimentând neîncrederea şi diviziunea. Sperăm că părţile în cauză pot opri o astfel de campanie de dezinformare şi că vor întreprinde mai multe acţiuni favorabile păcii, încrederii reciproce şi cooperării.” Sursa CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aici.
– 22 februarie 2022 (a doua zi după ce Vladimir Putin a semnat recunoașterea independenței așa-ziselor republici populare Lugansk și Donețk). „Wang Wenbin: China este îngrijorată de evoluția situației din Ucraina. Poziția Chinei în problema Ucrainei este consecventă: preocupările legitime de securitate ale oricărei țări trebuie respectate, iar scopurile și principiile Cartei ONU ar trebui protejate în comun. Evoluția problemei Ucrainei de până acum este strâns legată de întârzierea implementării efective a noului acord de la Minsk. China va continua să ia contact cu toate părțile pe baza fondului problemei. Situația din Ucraina se înrăutățește. China solicită încă o dată tuturor părților să dea dovadă de reținere, să recunoască importanța punerii în aplicare a principiului indivizibilității securității, să ușureze situația și să rezolve diferențele prin dialog și negociere.” Se poate observa că nu a condamnat deloc recunoașterea independenței celor 2 regiuni de către Vladimir Putin, a îndemnat în schimb la „reținere”.
Pe subiect, în urma întrebărilor unor ziariști, a continuat:
„Reporter Reuters: China recunoaște Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk ca două noi țări independente?
Wang Wenbin: Tocmai am prezentat poziția Chinei cu privire la problema Ucrainei. Problema Ucrainei are factori istorici și practici complexi. Poziția Chinei cu privire la problema Ucrainei este consecventă și clară și nu s-a schimbat. China pledează pentru soluționarea pașnică a disputelor în conformitate cu principiile Cartei ONU și solicită părților relevante să-și exercite reținerea, să rezolve diferențele prin negociere și să evite escaladarea ulterioară a situației.”
– 25 februarie. De asemenea, iată pe site-ul ONU declarația reprezentantului Chinei în Consiliul de Securitate al ONU de vineri, 25 februarie, motivându-și votul de abținere de la condamnarea invaziei Rusiei în Ucraina. De menționat că votul din Consiliul de Securitate a înregistrat 11 voturi pentru rezoluția de condamnare a Rusiei, 3 abțineri (China, India și Emiratele Arabe Unite) și 1 vot împotrivă, al Federației Ruse, care cu drept de veto a blocat această condamnare. Astfel, observăm din nou din partea reprezentanților Chinei un limbaj mult mai critic la adresa Occidentului, care nu a invadat Ucraina, decât la adresa Rusiei, cea care a invadat Ucraina. Din nou o inversare a rolului agresorului cu cel al victimei pe care l-am observat și în discursul lui Vladimir Putin de luni, 21 februarie. Deși neîndoielnic și Occidentul a comis greșeli, la fel cum a comis greșeli și înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, responsabilitatea pentru începerea unor acțiuni violente trebuie văzută acolo unde este: pe umerii celor care le comit. Așadar, iată declarația reprezentantului Chinei:
„Zhang Jun (China): China întotdeauna își formează poziția pe baza valorilor situației respective, a spus acesta, punctând că respectă principiile suveranității și integrității teritoriale și ale Cartei Națiunilor Unite. Părțile ar trebui să-și abordeze problemele prin mijloace pașnice, pe baza egalității și beneficiilor reciproce. În ultima săptămână, Consiliul de Securitate a ținut două întruniri de urgență și toate părțile și-au elaborat pozițiile și îngrijorările lor pe tema situației actuale. În fața unei situații complexe, Consiliul trebuie să aibă un răspuns necesar. Acest răspuns trebuie să fie făcut cu multă atenție, cu acțiuni care dezamorsează, nu care escaladează. Astfel, China s-a abținut de la vot, a spus el, accentuând faptul că problema Ucrainei nu este una care a apărut astăzi, iar nici această situație nu a apărut dintr-odată peste noapte. Mai degrabă, reprezintă interacțiunea unor factori diferiți pe o lungă perioadă de timp. Accentuând faptul că securitatea unei țări nu trebuie să fie îndeplinită pe seama alteia, el a spus că Ucraina ar trebui să fie un pod de legătură între est și vest, nu un avanpost al Marilor Puteri. A încurajat toate părțile să se angajeze în dialog și consultări pentru o rezolvare cuprinzătoare a problemei Ucraina.”
– 25 februarie, a doua zi de la pornirea invaziei Rusiei în Ucraina: Sursa: MAE China.
„AFP: China consideră acum acțiunile Rusiei drept agresiune? Dacă nu, care crede China că este natura acțiunii?
Wang Wenbin, purtător de cuvând al MAE al Chinei: Suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor ar trebui respectate și menținute, iar scopurile și principiile Cartei ONU ar trebui, de asemenea, protejate în comun. Acesta este principiul pe care China l-a susținut întotdeauna și, de asemenea, este norma de bază a relațiilor internaționale pe care toate țările ar trebui să o respecte. În același timp, am văzut, de asemenea, că problema Ucrainei are latitudinea și longitudinea ei istorice complexe și speciale și înțelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate. (…)
BBC: Președintele SUA a spus aseară că orice țară care acceptă invadarea Ucrainei de către Rusia va fi afectată de aceasta. El nu a numit niciun guvern. Cum răspunde China la asta?
Wang Wenbin: Acele țări a căror reputație este cu adevărat afectată sunt acele țări care se amestecă fără îndoială în afacerile interne ale altor țări și duc războaie peste tot în numele democrației și al drepturilor omului.”
Punctăm citatul „înțelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate” și faptul că în continuare atacă SUA și Occidentul că „duc războaie peste tot în numele democrației și al drepturilor omului”, în timp ce aceea care duce un război adevărat acum este Rusia.
– 28 februarie: Iată și cele mai importante reacții din partea purtătorului de cuvânt al MAE Chinez Wang Wenbin de luni, 28 februarie, fiind abordate din nou tema războiului din Ucraina, a sancțiunilor împotriva Rusiei, „referendumul” din Belarus și altele:
„Suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor ar trebui respectate și menținute, iar scopurile și principiile Cartei ONU ar trebui protejate în comun. Acesta este un principiu pe care China l-a susținut întotdeauna și este, de asemenea, o normă de bază pentru relații pe care toate țările ar trebui să le susțină. În același timp, am văzut, de asemenea, că problema Ucrainei are o istorie complexă și specială și înțelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate.”
„Reporter de la International Market News Agency: Unele țări occidentale au exclus Rusia din sistemul de plată al Societății pentru Comunicare Financiară Interbancară Mondială (SWIFT). Care este comentariul Chinei? Cum afectează acest lucru tranzacțiile financiare dintre China și Rusia și tranzacțiile bancare din China? Cum răspunde China la asta?
Wang Wenbin: China nu sprijină utilizarea sancțiunilor pentru a rezolva problema și se opune și mai mult sancțiunilor unilaterale care nu au nicio bază în dreptul internațional. Practica a dovedit de mult că sancțiunile nu numai că nu vor reuși să rezolve problemele, ci vor crea și noi probleme …”
„Am observat că referendumul din Belarus privind revizuirea constituțională a avut loc cu succes. China și Belarus sunt parteneri strategici aprofundați. China respectă și sprijină ferm alegerea poporului bielorus a unei căi de dezvoltare care să se potrivească condițiilor lor naționale. Se crede că Belarus va continua să mențină un impuls bun de stabilitate și dezvoltare.”
„Aș dori să subliniez din nou că preocupările legitime de securitate ale tuturor țărilor ar trebui luate în serios atunci când vine vorba de problemele de securitate europeană. În circumstanțele a cinci runde consecutive de expansiune a NATO spre est, cererile legitime de securitate ale Rusiei ar trebui luate în serios și abordate în mod corespunzător. Toate părțile implicate ar trebui să păstreze calmul și reținerea pentru a evita escaladarea în continuare a situației.”
„China crede întotdeauna că un război nuclear nu poate fi câștigat și nu poate fi purtat.”
„China nu sprijină utilizarea sancțiunilor pentru rezolvarea problemelor și se opune și mai mult sancțiunilor unilaterale care nu au nicio bază în dreptul internațional. China și Rusia vor continua să desfășoare o cooperare comercială normală în spiritul respectului reciproc, al egalității și al beneficiului reciproc.”
În afară de consecvența răspunsurilor cu cele din zilele trecute, se observă chiar o plusare a discursului chinez pe tema Belarusului și a „referendumului” de acolo, iar „China respectă și sprijină ferm alegerea poporului bielorus”. Se remarcă aceeași respingere a sancțiunilor îndreptate împotriva Rusiei și chiar afirmă „China și Rusia vor continua să desfășoare o cooperare comercială normală” (de aici aflăm că exporturile Chinei către Rusia în ianuarie și februarie ale anului curent sunt cu 41% mai mari decât aceeași perioadă a anului trecut).
– 7 martie: Nu numai că pozițiile Chinei de mai sus raportat la războiul provocat de Rusia nu s-au schimbat, dar chiar luni, 7 martie, în contextul în care majoritatea țărilor lumii au impus sancțiuni de un fel sau altul Federației Ruse, Ministrul Chinez de Externe Wang Yi a declarat că „Trebuie să luăm în considerare preocupările legitime legate de securitate ale părților implicate”, că relațiile de „prietenie” cu Rusia sunt foarte solide, Rusia este „cel mai important partener strategic” pentru Beijing și că „Indiferent de cât de gravă este situația internațională, și China și Rusia își vor menține determinarea strategică și vor împinge înainte în mod continuu parteneriatul strategic aprofundat de coordonare în noua eră.”
Desigur, printre multe noțiuni foarte abstracte din ultimul fragment de mai sus, dacă am vrea să privim lucrurile (și) dintr-o perspectivă ideologică a confruntării regim autocratic/comunist – democrație liberală, am întrezări în acest fragment toate elementele formării cu „determinare strategică” a unui pol al puterii la nivel internațional în această privință, asemănător oarecum și perspectivelor lui Samuel Huntington din celebra „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”. Se observă, de asmenea, foarte bine și intențiile și preocupările strategice ale Chinei „în noua eră” care se prefigurează odată cu importantele schimbări de pe scena mondială și pe care speră că o va domina.
O altă perspectivă asupra „neutralității” Chinei o putem vedea și într-un articol aici al Global Times China, care arată cum sancțiunea scoaterii Rusiei din sistemul SWIFT nu ar avea cum să sperie decisiv Rusia, ci chiar poate va contribui la „de-dolarizarea” lumii. Este interesant cum se văd aceste acțiuni dintr-o altă perspectivă într-o altă parte a lumii, mai ales dacă este China.
Concluzii. China este fără îndoială gata să primească un adversar al Occidentului de talia Rusiei cu brațele deschise, dar nu o va face pe gratis. Simplul avantaj strategic dobândit în fața Occidentului, să nu fim naivi, nu îi va fi îndeajuns. Pentru că, în tumultul actualelor evenimente, poate nu realizăm că mare parte din mentalitatea actuală de la Beijing, din programa educațională de acolo, din discursul public este una care glorifică și actualizează în mod aproape ritualic narațiunea Imperiului Chinez. În narațiunea și mentalitatea din China Imperiul Chinez este prezent, mai mult sau mai puțin, la fel cum este prezent Imperiul Rus în mentalitățile și abordările strategice de la Moscova, indiferent de forma de guvernământ și de culoarea politică.
Sursa foto: @map_fanatic via vividmaps.com
„Lumea rusă” de la Moscova și „națiunea chineză” de la Beijing sunt două noțiuni extrem de vii, de importante în acele societăți, pe care noi de multe ori nu le înțelegem în mod adecvat, care sunt nemijlocit legate de Imperiul Rus și de Imperiul Chinez și care, vedem, creează chiar războaie. Mai mult chiar, „lumea rusă” și „națiunea chineză” nici nu pot fi înțelese fără Imperiul Rus și Imperiul Chinez. Iar acestea sunt trăite și disipate în societățile de acolo prin programe de învățământ, discursuri publice etc. Practic este un filtru aplicat de clasa politică prin care cetățenii ruși și cetățenii chinezi vor vedea și înțelege lumea, iar acest filtru este strâns legat de cele două imperii. În mod lesne de închipuit, dacă lucrurile vor continua în acest sens, acest filtru se va aplica încontinuu și pe toate strategiile prezente și viitoare care vor emana de la Moscova și Beijing, deși, în urma invaziei lui Putin în Ucraina, aproape sigur că vor fi aplicate în mod diferit. Ca să folosim un eufemism, dar mai aproape de înțelesul societății noastre, acestea sunt proiecte de țară pentru clasa politică și unele segmente ale populației de acolo. Dar nu la nivelul unei Finlande sau al unei Românii (ai cărei reprezentanți politici nu au reușit de 30 ani să facă nici măcar din Basarabia – Republica Moldova un proiect de țară – lucru care este posibil să ne coste pe toți foarte mult în curând), ci la nivelul Rusiei și Chinei, iar acestea pot avea, după câte se vede, un impact negativ uriaș asupra țărilor vecine, dar și asupra umanității în general.
Sigur, după cum am spus și mai sus, evoluția reacțiilor tuturor actorilor statali, inclusiv a Chinei, care încă nu au condamnat invazia Rusiei, depinde și de evoluția situației din teren, unde cu cât se prelungește mai mult războiul, cu cât mor mai mulți civili nevinovați, cu cât apar mai multe evenimente cu potențial periculos foarte mare ca incendierea unor clădiri ale unei centrale nucleare, cu cât nu se ajunge la o înțelegere stabilă pe cale diplomatică, cu atât va fi mai greu chiar și pentru aceștia să susțină poziția Federației Ruse și a lui Vladimir Putin. Desigur, mare parte dintre considerentele de mai sus au pornit de la ipoteza că Vladimir Putin va rezista în fruntea statului rus până la sfârșitul acestui război și după, dar istoria arată cu prisosință că această ipoteză nu este niciodată sigură.
*Matei Blănaru este cercetător asociat al Centrului de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.