LǏ. ÎN UMBRA LUI XÍ

Carmen Burcea*

Foto: Președintele Xí Jìnpíng și premierul Lǐ Kèqiáng. Sursa CNN

Din 2013, Xí Jìnpíng și Lǐ Kèqiáng formează un tandem politic atipic. Spre deosebire de predecesorii lor, Hú Jǐntāo și Wēn Jiābǎo, care s-au potențat reciproc și au conlucrat pentru împlinirea unei «societăți armonioase» (Héxié shèhuì, 和谐社会), în administrația Xí – Lǐ (Xí – Lǐ Tǐzhì, 习李体制) consensul a fost doar un miraj. Nomen omen, parteneriatul celor doi s-ar putea defini prin cuvântul rezultat din îmbinarea numelor lor – Xīlì, 犀利, adică ascuțit.

Precum tăișul unei arme.

Cine-i Lǐ?

Etnic han,  Lǐ s-a născut în iulie 1955, în provincia Anhui. Premier al Republicii Populare Chineze din anul 2013, Lǐ era recunoscut înainte de această dată ca eminent economist din cercul președintelui Hú Jǐntāo (2002-2012). Pentru studiul său «Despre structura ternară a economiei chineze», Academia Chineză de Științe Sociale i-a decernat prestigiosul premiu Sūn Yěfāng, iar «indicele Kèqiáng» pentru măsurarea creșterii PIB-ului – conceput de el pe baza anumitor indicatori economici (consumul de energie, volumul transportului feroviar și nivelul creditelor) – continuă să fie considerat de către specialiștii în materie un reper chiar mai fiabil în monitorizarea evoluției Chinei decât statisticile oficiale.

Lǐ Kèqiáng este „roșu și expert” (Yòu hóng yòu zhuān, 又紅又專) – după cum declama un vechi slogan din lexiconul PCC. A devenit membru de partid în 1976, la doar 21 de ani. A absolvit Facultatea de Drept (1982) din cadrul Universității din Beijing și a obținut doctoratul în Economie (1995). În plus, Lǐ este un bun vorbitor de limbă engleză. Nu putem ști dacă și în ce măsură acest lucru s-ar datora soției sale, Chéng Hóng, profesoară de limba engleză. Reținem doar buna impresie pe care Lǐ a făcut-o la reuniunile internaționale prin abilitatea sa de comunicare nu în globish, într-o „engleză decofeinizată”, ci într-o engleză îngrijită și fluentă.

Cariera sa politică a devenit posibilă în contextul reformismului post-maoist al lui Dèng Xiǎopíng, iar trambulina sa de lansare a fost Liga Tineretului Comunist Chinez. Din anii ‘80, Lǐ a lucrat în comitetul central al Ligii și a promovat sub atenta oblăduire a lui Hú Jǐntāo – modelul și călăuza sa în politică.

Spre deosebire de Xí, care a guvernat provincii de coastă bogate precum Fujian și Zhejiang, Lǐ a devenit guvernator în dificila provincie Henan (1998-2004) – încărcată de istorie, dar înapoiată din punct de vedere economic. Acolo s-a confruntat cu chestiuni cu adevărat spinoase precum penuria, generatoare de tensiuni sociale, și scandalul sângelui contaminat cu virusul HIV – scandal provocat de un teribil caz de malpraxis care s-a vrut a fi mușamalizat. Astfel de provocări au pus în lumină abnegația, tenacitatea, destoinicia și omenia sa. În Henan, Lǐ a pus accentul pe modernizarea agriculturii și astfel a contribuit la „ascensiunea câmpiei centrale” (Zhōngyuán juéqǐ, 中原崛起). Apoi, în 2004, a fost numit secretar de partid în provincia de coastă Liaoning, în Manciuria. Izbânzile repurtate în această zonă industrializată – dezvoltarea centurii economice de coastă Liaoning (Liáoníng yánhǎi jīngjì dài, 辽宁沿海经济带), intensificarea exporturilor, creșterea spectaculoasă a PIB-ului – au avut un aport substanțial la „revitalizarea nord-estului” (Zhènxīng dōngběi, 振兴东北) și i-au adus lui Lǐ Kèqiáng un post în eșalonul superior al conducerii centrale a partidului. În 2007, a devenit membru al Biroului Politic al CC al PCC, iar în 2008 a fost numit vicepremier în echipa versatului Wēn Jiābǎo (2008-2013), căruia avea să-i succeadă în funcție.

Pe scena geopoliticii internaționale, Lǐ s-a remarcat încă din anul 2010, în contextul participării la Forumul Economic Mondial de la Davos. Atunci a reiterat angajamentul Beijingului față de «dezvoltarea pașnică» (Hépíng fāzhǎn, 和平发展) și s-a pronunțat pentru o structură de guvernanță globală în acord cu metamorfozele survenite în peisajul politic și economic internațional, adică cu centrul de putere deplasat spre est. O retorică statornicită până azi.

În fine, dacă Fortuna ar fi fost de partea sa în 2012, Lǐ – perceput de mulți analiști ca succesor al președintelui Hú Jǐntāo, numit chiar „clona lui Hú Jǐntāo” (J. Fenby) – ar fi putut prelua funcția supremă în stat și s-ar fi putut afla în postura lui Xí. Dar acesta nu este decât un exercițiu de istorie contrafactuală… În realitate, Lǐ a devenit secundul lui Xí. Nu însă și mâna sa dreaptă.

Sursa Xinhua

La fel și, totuși, altfel

Multe îi apropie pe cei doi lideri chinezi și încă și mai multe îi despart. Xí și Lǐ fac parte din a cincea generație de lideri chinezi – cea mai educată, dar și cea profund marcată de ravagiile Revoluției Culturale inițiate de Máo Zédōng (1966-1976). Atât  Xí, cât și Lǐ dețin diplome de doctorat. În tinerețe însă, ambii au trăit experiența reeducării în medii rurale paupere (Zhīshì qīngnián, 知識青年), o experiență care se pare că le-a călit caracterele. Apoi, ambii au devenit membri de partid pe la jumătatea anilor ’70, iar ascensiunea lor în ierarhia de partid a fost prefigurată de experiența administrației provinciale.

Dincolo de aceste similitudini (nu puține), între cei doi lideri există încă și mai multe contraste. Lǐ provine din Liga Tineretului Comunist (Gòngqīngtuán, 共青团) și este membru al facțiunii tuánpài (团派). Aidoma fostului președinte Hú Jǐntāo, Lǐ face parte din grupul populiștilor, în vreme ce Xí face parte din grupul elitiștilor (tài zǐ dǎng, 太子黨). Cei doi nu împărtășesc nici viziunea privind dezvoltarea Chinei. Dacă Xí este un fervent susținător al dezvoltării sectorului privat, Lǐ – fidel concepției lui Hú Jǐntāo – țintește spre clădirea unei «societăți armonioase» (héxié shèhuì, 和谐社会), ceea ce presupune protejarea celor mai vulnerabili, atenuarea discrepanțelor sociale și reducerea decalajelor economice existente în sânul societății chineze.

Misiunea acestei „echipe de rivali” (zhèngdí tuánduì, 政敌团队) constă, așadar, în găsirea consensului pierdut. O misiune grevată, în ultimii ani, de provocări precum pandemia de Covid-19 și încetinirea ritmului de creștere economică. În acest context, s-a ivit din nou (și în chip mai vădit încă) diferendul dintre cei doi lideri. Pragmaticul Lǐ și omnipotentul Xí au mușcat din mărul discordiei și schisma s-a adâncit. Dacă Xí a făcut presiuni pentru «zero cazuri Covid», Lǐ a deplasat accentul pe obiectivele de creștere economică prestabilite și pe crearea de noi locuri de muncă. Oare ce periclitează mai grav propășirea Chinei? Pandemia sau reculul economic?

«Likonomics» – o amintire?

Sursa: Edules.

Deși considerat o autoritate în materie de economie, Lǐ s-a văzut îndepărtat încet-încet tocmai de sfera sa de specialitate. În contrapondere, «Gândirea lui Xí Jìnpíng privind socialismul cu caracteristici chinezeşti pentru o nouă eră» (Xíjìnpíng xīn shídài zhōngguó tèsè shèhuì zhǔyì sīxiǎng, 习近平新时代中国特色社会主义思想) s-a răsfrânt asupra a tot și toate. În mod fățiș, ostentativ chiar, din 2018, sarcina gestionării economiei i-a fost încredințată vicepremierului Liú Hè, economist școlit la Harvard și sfetnicul lui Xí pe probleme de politică economică.

În aceste condiții, «Likonomics»(Kè qiáng jīngjì xué, 克强经济学) – concept inventat pentru a descrie viziunea lui Lǐ asupra economiei Chinei, o viziune axată pe reforma structurală, reducerea efectului de levier și reducerea stimulentelor – a rămas literă moartă. Recenta revenire în actualitate a acestui concept, în vogă în 2013, ar putea fi însă un indiciu că acest tip de abordare nu este întru totul abandonat. În condițiile unui eșec al politicii «zero-Covid», promovate de Xí, este plauzibil un reviriment al carierei lui Lǐ.

Oricum ar fi, în curând, despre binomul politic  Xí – Lǐ se va vorbi la timpul trecut. În toamna anului 2022, când va avea loc cel de-al XX-lea Congres al PCC, Lǐ va ieși din scena politică pentru a intra în analele istoriei PCC. Ineluctabil, imaginea sa va rămâne umbrită de aceea a liderului suprem Xí care, după toate predicțiile, își va menține statutul. Xí merge mai departe.

*Carmen Burcea este cercetător științific în cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.