În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm mai multe articole traduse (*din limba chineză) din presa chineză care denotă atât poziția oficială a Chinei, cât și opiniile experților chinezi cu privire la rezultatele alegerilor locale din Taiwan, un subiect extrem de dezbătut atât în presa internațională, cât și în cea chineză, datorită relației complexe și controversate dintre Taiwan și Republica Populară Chineză.
În Taiwan există trei partide politice importante – Partidul Naționalist (cunoscut și sub numele de Kuomingtang (KMT); den. ch. 国民党, Guómíndǎng) și Partidul Democrat Progresist (DPP) (民进党,Mín jìn dǎng), partidele majore din insula Taiwan, și Partidul Poporului din Taiwan (台湾民众党, Táiwān mínzhòng dǎng), un partid care a devenit din ce în ce mai vizibil în ultimii ani.
Potrivit rezultatelor publicate pe data de 13 ianuarie 2024, Partidul Democrat Progresist a fost cel câștigător, William Lai fiind ales liderul insului Taiwan, iar Bi-khim Hsiao liderul adjunct.
Conform unui articol al Ziarului Poporului, dintre cele 113 locuri existente în corpul legislativ din Taiwan, Partidul Naționalist, considerat „mai prietenos” cu China, a câștigat 52 de locuri, Partidul Democrat Progresist, opozantul KMT, 51 de locuri, Partidul Popular din Taiwan 8 locuri, iar 2 locuri au fost deținute de candidați independenți.
Vă prezentăm mai jos următoarele materiale.
1) declarațiile lui Wang Yi, cel mai înalt oficial de politică externă al Chinei, cu privire la rezultatele alegerilor locale din Taiwan (aflat în momentul publicării acestora într-o vizită oficială în Cairo, Egipt). Am considerat relevantă traducerea declarațiilor lui datorită funcțiilor deținute de acesta înainte de a deveni ministru de Externe, pe care le reamintim.
În perioada 2008-2013, Wang Yi, a fost șeful Biroului pentru afacerile din Taiwan al Consiliului de Stat al Chinei. Mai mult de atât, în perioada 2004-2007 a fost ambasador în Japonia, iar în perioada 1989-1994 (când a deținut funcții de consilier al Ambasadei Chinei în Japonia) a fost diplomat în Japonia, așadar cunoștea foarte multe despre Taiwan deja din contactele pe care le avea cu taiwanezii din Japonia. (El este un cunoscător excelent de limbă japoneză, pe care s-a specializat din timpul facultății – 1978-1982). Așadar, pe baza celor prezentate mai sus, el era un interlocutor familiarizat cu Taiwanul, atât din perspectiva japoneză, cât și din cea chineză, și în prezent este un reper când vine vorba despre acest subiect.
La ce trebuie să fim atenți în declarațiile oficialului chinez? În primul rând, la folosirea termenului de „regiune”de fiecare dată când face referire la Taiwan (de pildă 台湾地区选举Táiwān dìqū xuǎnjǔ, în traducere „alegerile din regiunea Taiwan”). Mesajul cel mai important din declarațiile lui Wang Yi este: „Taiwanul nu a fost, nu este, nici nu va fi o țară! „Independența Taiwanului” este imposibilă!” plus „China își va realiza în mod sigur reunificarea, iar Taiwanul se va întoarce la patria-mamă”.
2) declarațiile purtătorului de cuvânt al Biroului pentru afacerile din Taiwan al Consiliului de Stat al Chinei.
„Rezultatele alegerilor celor doi lideri din regiunea Taiwan arată că Partidul Democrat Progresist nu reprezintă opinia publică majoritară de pe insulă”. – ceea ce mi s-a părut cel mai important din declarația sa. În plus, face referire la Taiwan la fel ca și Wang Yi – Folosirea termenului de „regiune”, deci păstrarea aceluiași discurs, plus prin declarațiile sale face referire la mesajul transmis de Wang Yi.
3) opiniile celor mai relevanți experți chinezi, care urmăresc îndeaproape evoluțiile din Taiwan
Cele mai relevante mesaje sunt afirmațiile că „Independența Taiwanului înseamnă război, iar accelerarea «independenței Taiwanului» înseamnă accelerarea reunificării”. Din articol se degajă o idee care mi se pare esențială pentru modul de gândire al autorului, respectiv faptul că reunificarea va avea loc mai devreme sau mai târziu, indiferent de mijloace, și chiar devine amenințător când relevă avertismentul părții chineze că va răspunde pe măsură.
4) traducerea unui Editorial Global Times pentru a „a da voce” naționalismului din China continentală.
Trebuie să reamintim aici că, în prezent, doar 11 state (Belize, Eswatini (Swaziland), Guatemala, Haiti, Insulele Marshall, Palau, Paraguay, Kitts și Nevis, Sfânta Lucia, Vincent și Grenadine, Tuvalu) + Vaticanul recunosc independența Taiwanului. La scurt timp de la publicarea rezultatelor alegerilor, Insula Nauru a anunțat că recunoaște principiul „unei singure Chine”. Zvonurile cum că Tuvalu și Insulele Marshal au urmat exemplul insulei Nauru nu se confirmă deocamdată.
Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolelor menționate mai sus:
Wang Yi expune poziția fermă a Chinei cu privire la situația din Taiwan
Pe 14 ianuarie 2024, Wang Yi, aflat într-o vizită în Cairo (Egipt), a făcut următoarele declarații cu privire la rezultatul alegerilor locale din insula Taiwan:
„Alegerile din regiunea Taiwan aparţin afacerilor interne ale Chinei. Indiferent de rezultate, alegerile nu vor schimba realitatea potrivit căreia, în mod fundamental, există o singură China, iar insula Taiwan este parte a Chinei. De asemenea, alegerile nu vor schimba consensul universal al comunităţii internaţionale privind susţinerea principiului „unei singure China”.
În urmă cu 80 de ani, în Cairo, unde ne aflăm astăzi, China, Statele Unite și Marea Britanie au emis „Declarația de la Cairo”, care prevede clar că „Taiwanul, teritoriu al Chinei, ocupat ilegal de Japonia, trebuie dat înapoi Chinei”. După aceea, articolul 8 din „Declarația de la Potsdam” emisă în comun de China, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică în 1945 menționează că „prevederile „Declarației de la Cairo” vor fi puse în aplicare”. Japonia a acceptat „Declarația de la Potsdam” și a declarat capitularea necondiționată. Această serie de documente cu efect juridic internațional a făcut parte integrantă din ordinea internațională postbelică și a stabilit fundamentul istoric și legal, conform căruia Taiwanul este un teritoriu inalienabil al Chinei.
Wang Yi a subliniat că „Taiwanul nu a fost, nu este, nici nu va fi o țară! «Independența Taiwanului» este imposibilă! Cei care caută susținerea «independenţei Taiwanului» şi intenţionează să divizeze teritoriul Chinei vor fi sancționați aspru de istorie şi de legi. Pe scena internaţională, încălcarea „unei singure China” înseamnă intervenţia în afacerile interne ale Chinei şi subminarea suveranităţii acesteia, fapte respinse categoric de întregul popor chinez şi de comunitatea internaţională.
„ «Independența Taiwanului» amenință serios bunăstarea compatrioților din Taiwan, dăunează serios intereselor fundamentale ale națiunii chineze și, de asemenea, va submina grav pacea și stabilitatea în strâmtoarea Taiwan. Este o fundătură, un drum care nu duce nicăieri! China își va realiza în mod sigur reunificarea, iar Taiwanul se va întoarce la patria-mamă. Credem că, în conformitate cu respectarea principiului «o singură China», comunitatea internațională va continua să sprijine cauza justă a poporului chinez de a se opune acțiunilor separatiste «pro-independența Taiwanului» , depunând eforturi pentru reunificarea țării ”, a mai declarat Wang Yi.
Sursa: aici, 15 ianuarie 2024.
Purtătorul de cuvânt al Biroului pentru afacerile din Taiwan al Consiliului de Stat al Chinei a comentat rezultatele alegerilor din regiunea Taiwan
Chen Binhua, un purtător de cuvânt al Biroului chinez pentru afacerile din Taiwan, a declarat pe data de 13 ianuarie (seara) cu privire la rezultatele alegerilor liderilor din Taiwan următoarele:
„Rezultatele alegerilor celor doi lideri din regiunea Taiwan arată că Partidul Democrat Progresist nu reprezintă opinia publică majoritară de pe insulă. Insula Taiwan aparține Chinei. Aceste alegeri nu pot schimba modelul de bază și direcția de dezvoltare a relațiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii Taiwan, nici dorința comună a compatrioților de pe ambele maluri ale strâmtorii de a se apropia din ce în ce mai mult și nimic nu poate sta în calea reunificării cu patria-mamă.
Poziția noastră cu privire la rezolvarea problemei Taiwanului și la realizarea reunificării naționale este consecventă, iar voința noastră este fermă. Vom adera la „Consensul din 1992” care întruchipează principiul «unei singure Chine», ne opunem cu fermitate forțelor separatiste ce urmăresc «independența Taiwanului» și colaborăm cu partidele politice relevante, grupurile și oamenii din toate categoriile sociale din Taiwan pentru a promova schimburile și cooperarea între cele două maluri ale strâmtorii, dezvoltarea integrată între strâmtoare, cultura chineză, dezvoltarea pașnică a relațiilor între cele două maluri ale strâmtorii și marea cauză a reunificării patriei mame. ”
Sursa: aici, 13 ianuarie 2024.
Cercetătorii interpretează alegerile din Taiwan: China continentală nu va lăsa niciodată spațiu de afirmare forțelor separatiste ce urmăresc „independența Taiwanului”
Rezultatele alegerilor din Taiwan din 2024 au fost anunțate pe 13 ianuarie. William Lai (*Lai Qingde, numele chinezesc) a fost ales noul lider al insulei Taiwan, iar Bi-khim Hsiao (*Xiao Meiqin, numele chinezesc) liderul adjunct, astfel, în următorii patru ani, Partidul Progresist Democrat (*DPP) va continua să fie la putere.
Într-un interviu în exclusivitate pentru China News Service, mulți cercetători din China continentală au declarat că Partidul Progresist Democrat s-a luptat să-și mențină baza în relația „alianței albastru-alb” (albastru face referire la Partidul Naționalist (Kuomindang (KMT)) și alb la Partidul Poporului din Taiwan), dar în viitor se va confrunta cu controlul politic al forțelor de opoziție, iar mandatul lui Lai nu va fi comfortabil. În ceea ce privește relațiile dintre cele două maluri ale strâmtorii, este de la sine înțeles că venirea la putere a lui William Lai va avea un impact asupra situației din strâmtoarea Taiwan. China continentală nu va lăsa niciodată spațiu de afirmare forțelor separatiste ce urmăresc „independența Taiwanului”.
Victoria lui William Lai, o victorie à la Pirus
Zhu Weidong, directorul Institutului de Studii despre Taiwan din cadrul Academiei Chineze de Științe Sociale (CASS), a declarat că alegerea lui William Lai în funcția de lider al Taiwanului a fost rezultatul suprapunerii și rezonanței mai multor factori și nu poate fi interpretată ca o victorie pentru câștigarea „independenței Taiwanului”. Cei opt ani de putere ai Partidului Progresist Democrat au făcut ca opinia publică din societatea insulară, în special generația mai tânără, „să se bazeze pe Statele Unite și să se opună Chinei”. Rezultatele alegerii celor doi lideri în insulă sunt practic în concordanță cu hotărârea generală dinaintea alegerilor. Aproximativ 60% din opinia publică speră să „elimine DPP”.
Zhu Weidong a afirmat că „alianța albastru-alb” a eșuat în a se integra în mod eficient, ceea ce l-a făcut pe William Lai „să beneficieze” de o victorie à la Pirus în modelul de campanie albastru (Partidul Naționalist (Kuomindang (KMT)), verde (Partidul Progresist Democrat (DPP) și alb (Partidul Poporului din Taiwan). În plus, DPP a jucat cartea „împotriva Chinei și împotriva unificării” în timpul campaniei electorale, exagerând problemele existente între cele două maluri ale strâmtorii Taiwan, ceea ce a mutat centrul de interes al unei părți a electoratului.
În opinia lui Liu Guoshen, directorul Centrului de inovare a colaborării pentru dezvoltarea pașnică a relațiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii Taiwan din cadrul Universității Xiamen, comparativ cu ultimii doi candidați ai Partidului Progresist Democrat, care au câștigat alegerile liderilor din Taiwan, numărul voturilor obținute de William Lai a scăzut semnificativ de această dată. De asemenea, DPP a pierdut mai mult de jumătate din mandatele sale în corpul legislativ, iar mandatul lui William Lai în următorii patru ani este foarte limitat. „Aceasta înseamnă un spațiu de manevră foarte limitat pentru William Lai”, a declarat Liu.
Din moment ce Partidul Naționalist și Partidul Progresist Democrat sunt apropiate în ceea ce privește locurile în corpul legislativ, iar Partidul Poporului din Taiwan și-a crescut semnificativ numărul de locuri în parlament față de ultimele alegeri, în opinia lui Ni Yongjie, directorul Institutului de Studii despre Taiwan din Shanghai şi redactorul-şef al publicației trimestriale academice „Studii despre Strâmtoarea Taiwan” (《台海研究》, Táihǎi yánjiū ), după alegeri, Partidul Poporului din Taiwan va juca rolul unei „minorităţi critice” în corpul legislativ.
Iluzia obținerii „independenței Taiwanului” va intensifica tensiunile dintre cele două maluri ale strâmtorii
Observând schimbările în opinia publică din Taiwan reflectate în rezultatele acestor alegeri, Ni Yongjie a declarat că pacea, dezvoltarea, schimburile și cooperarea sunt încă opinia publică majoritară de pe insulă pentru ambele maluri ale strâmtorii Taiwan. Majoritatea oamenilor așteaptă cu nerăbdare stabilirea unor relații stabile și prietenoase între cele două maluri ale strâmtorii și au îndoieli cu privire la William Lai, capacitatea DPP de a conduce insula și linia sa de „a se baza pe Statele Unite și a se opune Chinei”.
Liu Guoshen a declarat că ultimele două mandate deținute de Partidul Democrat Progresist au arătat în mod clar poporului taiwanez că „independența Taiwanului” este o înșelătorie și imposibil de realizat.
Zhu Weidong a subliniat că obsesia și iluzia obținerii „independenței Taiwanului” ale autorităților lui William Lai vor agrava cu siguranță și mai mult tensiunile dintre cele două maluri ale strâmtorii, cărora le lipsește deja încrederea reciprocă. Prin intensificarea confruntării, va crește și riscul ca relațiile dintre cele două maluri ale strâmtorii să scape de sub control.
Înainte de alegeri, un think-tank internațional a publicat un raport în care Lai este catalogat drept unul dintre „cei mai periculoși prieteni” ai Statelor Unite, ceea ce arată că este recunoscut la nivel internațional drept cea mai mare amenințare la adresa păcii și stabilității din strâmtoarea Taiwan.
Zhu Weidong consideră că în următorii patru ani, politica agresivă de „independență a Taiwanului” a DPP și a lui William Lai va fi restrânsă de multe partide. Mai mult de atât, China continentală nu va lăsa niciodată spațiu de afirmare forțelor separatiste ce urmăresc „independența Taiwanului”. „Independența Taiwanului” înseamnă război, iar accelerarea „independenței Taiwanului” înseamnă accelerarea reunificării.
Ni Yongjie a declarat că China continentală ar trebui să gestioneze și să controleze riscurile din strâmtoarea Taiwan, să folosească setul de instrumente pentru a combate „independența Taiwanului” și să promoveze reunificarea pașnică. În același timp, ar trebui să extindă schimburile dintre insula Taiwan și China continentală și să facă dezvoltarea integrată practică și detaliată.
Sursa: aici, 15 ianuarie 2024.
Editorial Global Times: William Lai este sfătuit să înțeleagă pe deplin realitatea și tendința generală a strâmtorii Taiwan
„La două zile după ce au fost anunțate rezultatele alegerilor liderilor din Taiwan din 2024, guvernul națiunii insulare Nauru din Pacific a anunțat că recunoaște principiul „unei singure Chine”, întrerupând așa-numitele „relații diplomatice” cu autoritățile din Taiwan, și că este dispus să restabilească relațiile diplomatice cu China. Recent, s-a răspândit știrea că Tuvalu, o altă țară insulară din Pacific, este probabil să urmeze exemplul lui Nauru și să „rupă relațiile diplomatice” cu autoritățile din Taiwan după alegerile generale din 26 ianuarie.
Așa-numitele „state cu care Taiwanul a stabilit relații diplomatice” și pe care a cheltuit sume uriașe de bani și resurse pentru a le menține sunt pe cale să se reducă din ce în ce mai mult, apropiindu-se din ce în ce mai mult de cifra zero. Sentimentul publicului și tendința generală reflectată în spatele acestei necesități merită a fi luate în considerare cu atenție de autoritățile DPP și de echipa lui William Lai.
Cu siguranță, lumea a observat faptul că William Lai și Bi-khim Hsiao au părut mai reținuți și mai discreți în ultima perioadă, în special în declarațiile lor cu privire la politicile referitoare la cele două maluri ale strâmtorii. Să reprezinte oare aceasta o schimbare a lui William Lai, care cândva s-a considerat un „luptător pragmatic pentru obținerea independenței din Taiwan”? Desigur că nu.
Acest lucru se datorează în primul rând pentru că William Lai a câștigat alegerile ca o „dublă minoritate”, ceea ce arată că Partidul Democrat Progresist (DPP) nu poate reprezenta opinia publică majoritară de pe insulă. 60% dintre oamenii de pe insulă nu recunosc DPP, iar cei care doresc să „elimine DPP” formează o majoritate absolută în Taiwan.
Proiectarea sistemului electoral din Taiwan și eșecul „alianței alb-albastru” (albastru reprezintă Partidul Naționalist (Kuomindang (KMT)), iar alb Partidul Poporului din Taiwan)) i-a permis DPP să profite. Cu siguranță William Lai cunoștea acest aspect, așa că a adoptat reținerea tactică și deghizarea și nu a îndrăznit să se confrunte direct cu opinia publică de pe insulă.
În al doilea rând, Statele Unite nu vor să-l vadă pe William Lai devenind „al doilea făcător de probleme” (troublemaker) după Chen Shui-bian (*fost președinte al Taiwanului în perioada 2000-2008). Pentru a perturba ritmul strategic al Statelor Unite, după alegeri, aceasta a transmis în mod clar un semnal lumii exterioare că nu susține „independența Taiwanului”.
William Lai, care a acționat mereu ținând cont de Statele Unite a fost întotdeauna discret. Acest lucru demonstrează încă o dată că „independența Taiwanului” nu a fost niciodată posibilă. Nu a fost posibilă în trecut și nu va fi niciodată posibilă în viitor. Oricine încalcă principiul „unei singure Chine” în comunitatea internațională se amestecă în afacerile interne ale Chinei și încalcă suveranitatea Chinei și cu siguranță se va opune întregului popor chinez și chiar comunității internaționale. Chiar și Statele Unite văd clar acest lucru.
Echipa lui William Lai trebuie să citească cuvânt cu cuvânt declarațiile purtătorului de cuvânt al Biroului pentru afaceri din Taiwan al Consiliului de Stat al Chinei din seara zilei de 13 ianuarie cu privire la rezultatele alegerilor din Taiwan. Taiwan aparține Chinei. […]
În declarațiile sale, purtătorul de cuvânt a subliniat în mod deosebit „Consensul din 1992” și a afirmat că, pe baza premisei de a se opune cu hotărâre activităților separatiste „independenței Taiwanului” și amestecului forțelor externe, continentul este dispus să colaboreze cu partidele politice relevante, grupurile și oamenii din toate piețele vieții din Taiwan pentru a promova schimburile și cooperarea între strâmtoare, aprofundarea dezvoltării integrate între cele două maluri ale strâmtorii, promovarea comună a culturii chineze, a dezvoltării pașnice a relațiilor dintre strâmtoare și marea cauză a reunificării patriei mame.
Aceste câteva propoziții au o semnificație profundă, care nu arată doar extrema iritare față de forțele care susțin „independența Taiwanului”, ci lansează și un apel către poporul taiwanez mai larg pentru integrarea celor două maluri ale strâmtorii și dezvoltarea pașnică. Barierele sunt clare, acolo nu există ambiguitate și nu există nicio posibilitate de confuzie.
Echipa lui Lai va prelua mandatul în mai puțin de patru luni, ceea ce înseamnă începerea unui alt ciclu politic de patru ani în Taiwan. Înainte de preluarea mandatului, am sfătuit echipa lui William Lai să recunoască temeinic realitatea și tendința generală a strâmtorii Taiwan și să abandoneze complet ideea susținerii „independenței Taiwanului”, în loc să găsească modalități de susținere a „independenței Taiwanului”. Nu are sens un lucru ca acesta…În caz contrar, situația din strâmtoarea Taiwan va fi greu de stabilizat în următorii patru ani. Echipa lui William Lai conduce insula spre o criză imprevizibilă în următorii patru ani. Cum putem judeca dacă William Lai caută cu adevărat pacea? Există un criteriu foarte clar pentru aceasta, dacă acceptă sau nu „Consensul din 1992”. Neacceptarea acestuia este doar un pretext și o auto-expunere a „independenței Taiwanului”.
Sursa: aici, 23 ianuarie 2023.
Material realizat de Paula Toma, cercetător la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).