Impactul războiului din Ucraina asupra României

Matei Blănaru*

În această analiză vom încerca să punctăm pe scurt câteva coordonate pe care războiul din Ucraina influențează în mod direct România și interesele sale strategice. Desigur, ținând cont de magnitudinea și de necunoscutele subiectului, nu pretindem să acoperim multitudinea aspectelor implicate, dar vom puncta mai jos câteva dintre cele mai importante, pe câteva dimensiuni esențiale, așa cum se văd ele astăzi. De la perspectivele militare, până la cele politice, strategice, economice, energetice sau sociale și ecologice, vom puncta la fiecare dintre acestea câteva dimensiuni pe care războiul din Ucraina afectează România.

  1. Perspective militare

Acestea sunt dominante la momentul actual, pe fondul războiului atât de aproape de noi. Îngrijorările legitime pentru securitatea teritoriului național au fost abordate prin mai multe măsuri ale NATO și guvernului României, dintre care enumerăm:

– suplimentarea trupelor NATO pe teritoriul țării, trupe de forță de reacție rapidă NATO în România;

– accelerarea constituirii Grupului de Luptă NATO din România (discuții pe această temă și cu Vicepreședintele SUA, Kamala Harris, și la CSAT sau în alte contexte);

– activarea articolului 4 al NATO. România și alte state NATO au cerut chiar în dimineața zilei de 24 februarie, prima zi a războiului din Ucraina, activarea articolului 4 al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care presupune consultări între aliați pe tema unor îngrijorări privind propria securitate;

– creșterea bugetului pentru apărare de la 2% la 2,5%.

Procentul cheltuielilor pentru apărare, 2020. Sursa: BBC

– acest război cu siguranță va constitui un impuls pentru industria militară la nivel global, dar și pentru industria militară românească. Se vorbește tot mai mult despre o Hotărâre de Guvern din august anul trecut care prevedea asocierea în vederea producerii de drone militare în România, ori cu firma Elbit din Israel, ori cu altele;

– România a permis transferul de armament și echipament militar pentru Ucraina prin propriul teritoriu. NATO a cerut României să permită tranzitul pe teritoriul său de arme către Ucraina, lucru aprobat în ședința CSAT de pe 1 martie. Tot atunci s-au identificat 2 priorități ale României în următoarea perioadă: creșterea bugetului pentru apărare și dobândirea independenței energetice a României „în principal prin dezvoltarea energiei regenerabile și nucleare civile”De asemenea, România a trimis și nenumărate convoaie de ajutoare medicale, umanitare etc.

  1. Perspective politice și interesele strategice ale României în zonă

În această perioadă deosebit de dificilă au fost nenumărate semnale de susținere din partea aliaților NATO și din cadrul Uniunii Europene, mesaje care au circulat des în ambele sensuri. Din acest punct de vedere sunt foarte importante și vizitele diplomaților americani de rang înalt în această zonă, ca de exemplu vizitele Secretarului de Stat Antony Blinken, Vicepreședintelui SUA Kamala Harris sau Secretarului Apărării Lloyd J. Austin III.

Pe de altă parte, interesele strategice ale României în zonă, în mod paradoxal, par că nu sunt urmărite energic uneori nici când vine vorba despre propriul teritoriu național (vezi acceptarea pe teritoriul României a planului Kos Karoly al Ungariei, vezi cumpărarea a nenumărate clădiri și terenuri în Transilvania de către diferite entități juridice care au în spate statul ungar, lucru neacceptat în alte părți, vezi diferite „retrocedări” suspecte etc.), astfel că este chiar cu atât mai greu de vorbit de o urmărire consecventă a unor interese strategice ale României în zonă în afara propriilor granițe. Acest lucru a devenit, din păcate, destul de evident și în urma acestui război din Ucraina, când din nou atitudinea pe tot ce înseamnă dosarul Basarabia a fost mai degrabă ambiguă.

În continuare, enumerăm câteva evenimente și semnale importante de ordin politic și strategic, dintre care cele mai multe se raportează și la problematica Basarabiei:

– pe 4 martie Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. În contextul faptului că vedem ce se întâmplă în Ucraina, cu o țară care nu este membră NATO, ar fi naiv să privim aceste cereri de aderare la UE drept realiste fără o integrare prealabilă în NATO. Istoria ne arată aici că nicio țară după 1995 (când au aderat Austria, Suedia și Finlanda) nu a aderat la UE înainte de a fi membră a NATO. Mai ales acum, mai ales în acest context în care predomină nevoia de securitate, nu putem avem vreo impresie că ceva s-a schimbat în acest sens. Iar singura posibilitate de a integra Republica Moldova și în NATO și în Uniunea Europeană este reunirea cu România, orice altă variantă actuală fiind mai mult decât naivă, ca să nu îi spunem dezinformare conștientă.

Statele NATO și/sau UE. Sursa: globe-project

– Premierul Republicii Moldova, Natalia Gavriliță, a fost întrebată pe 8 martie într-un interviu Euronews dacă a fost luat în considerare scenariul unui referendum pentru ca Republica Moldova să se poată uni cu România și astfel să intre în UE și NATO. Răspunsul doamnei premier a fost unul rezervat, totuși cu o nuanță pozitivă pe subiect: „Deocamdată, nu discutăm despre această opțiune.” Acest „deocamdată” însă spune multe – este clar că ideea reunirii a fost și este prezentă în unele cercuri și discuții, indiferent de continuarea răspunsului dânsei.

– pe 4 martie Transistria cere recunoașterea „independenței”, invocând decizia Republicii Moldova de a depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Oricât de paradoxal ar suna aceasta, o recunoaștere a „independenței” Transnistriei, chiar și a Găgăuziei, dacă situația ar cere-o, nu ar face decât să elibereze Republica Moldova de cea mai mare parte a influenței Rusiei și să dea o șansă cetățenilor din Republica Moldova care vor la o îmbunătățire a calității vieții în cadrul României, NATO și Uniunii Europene.

– în loc de o abordare pragmatică să vizeze o eventuală reunire, de la București și de la Chișinău am avut aceleași discursuri oarecum sterile despre „integrare europeană”, reiterate cu ocazia vizitei președintelui României la Chișinău pe 16 martie, în condițiile în care nici măcar pentru Ucraina nu se știe dacă și când va fi o astfel de integrare. Dacă, ipotetic vorbind, i s-ar da o astfel de șansă Ucrainei sau Republicii Moldova, Turcia ar fi prima care ar pretinde că ea are chiar și mai multe drepturi de a fi primită în UE, după cum deja a dat semnale, ar urma negocieri extrem de dificile cu Turcia, pe care nimeni din UE nu le-ar risca de dragul Republicii Moldova. Iar candidatura Georgiei pentru integrarea în UE este chiar și mai exotică decât a Republicii Moldova.

Desigur, acestea sunt mesaje de susținere a acestor țări de la Bruxelles în această perioadă, cu darul de a aduce un pic de optimism în rândul populațiilor care se tem de agresiunile Federației Ruse, însă acestea exact asta sunt: doar promisiuni sentimentale într-un moment de grea cumpănă. Pentru că nimeni de la Bruxelles nu ar acorda integrare imediată Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei, doar pentru a lăsa pe dinafară Turcia, iar nimeni nu ar acorda integrare europeană Turciei doar pentru a putea integra și Ucraina și Republica Moldova sau Georgia. Nu mai vorbim aici și despre consensul inexistent și diferitele jocuri politice ale statelor membre.

– în situația actuală ne aflăm în fața unui alt moment istoric din punct de vedere strategic, de reașezare a plăcilor tectonice ale relațiilor internaționale la nivel regional și global, se vorbește insistent despre un nou Război Rece, astfel că tot ceea ce se face acum este extrem de important, iar ceea ce nu se face acum nu se știe dacă va mai apărea în curând vreo altă ocazie să se facăZidul Berlinului a stat în picioare circa 50 de ani, nu se știe ce se va întâmpla în cazul unui alt „zid pe Prut”. În contextul în care Federația Rusă este la un minim istoric de imagine la nivel internațional, în situația în care mitul puterii sale armate convenționale pare să se destrame în Ucraina și nu mai sperie atât de mult ca înainte de război, în situația în care Transnistria și-a reiterat „independența”, poate că nu ne dăm seama, dar ne aflăm în fața unor momente unice. Chiar dacă ar fi să privim lucrurile extrem de cinic, ignorând sutele de mii de cetățeni și milioane de etnici români de acolo (lucru pe care niciun alt stat nu îl face), dacă ne este frică să avem o graniță cu Federația Rusă pe Nistru, s-ar putea să o avem în curând, oficial sau neoficial, pe Prut. În condițiile în care Bucureștiul nu are și nu urmărește niciun proiect de țară, oare ce alt proiect de țară ar fi mai potrivit în acest context decât reunirea? Bineînțeles, în contextul în care referendumuri de o parte și de alta a Prutului ar valida aceasta. Dar, mai ales în contextul actual, când asistăm la o „dezvrăjire” a Federației Ruse în ochii majorității populațiilor ex-sovietice și vest-europene, un astfel de referendum este mai mult decât probabil să treacă și în Republica Moldova și în România. Este adevărat că Republica Moldova a apărut mai frecvent decât de obicei în toate comunicările de la București, ceea ce este un semnal, a apărut și în discuțiile cu vicepreședintele SUA sau premierul Spaniei, dar trebuie rapid lucruri concrete strategic.

– Antony Blinken, secretarul de stat american, a vizitat Republica Moldova pe 6 martie, a doua săptămână de război, iar președintele României a vizitat Republica Moldova abia în a patra săptămână de război. Acestea sunt totuși semnale importante, nu simple detalii, iar această întârziere este (din nou) greu de înțeles, care nu face decât să dea Federației Ruse și mai mult spațiu de manevră pe termen scurt și lung. Dacă tot se vorbește că cel mai apropiat stat din punct de vedere geopolitic de România (nu mai vorbim din punct de vedere istoric, etnic, cultural) ar fi Republica Moldova, un stat care abia este funcțional, care este în pragul colapsului din cauza valului uriaș de migranți ucraineni, din cauza temerilor de invazia Moscovei și care are o armată mai mică decât a Transnistriei, atunci trebuie făcute și lucruri concrete în domeniul geostrategic, nu doar în domeniul umanitar. Iar singurul lucru concret din acest punct de vedere ar fi o încercare de reunire, pentru că o integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană fără o integrare prealabilă (imposibilă) în NATO este un lux al exercițiului imaginației pe care nu ni-l putem permite în aceste momente.

– vizita Vicepreședintelui SUA, Kamala Harris, în Polonia și România, pe 11 martie, un important exercițiu simbolic, a constat și în punctarea explicită a garanțiilor de securitate ale NATO pentru România și celelalte țări membre, conform articolului 5. Republica Moldova a fost menționată și în ședința CSAT de pe 1 martie și în declarația de la sfârșitul întrevederii cu vicepreședintele american Kamala Harris, dar trebuie întreprinse și acțiuni strategice concrete, pe lângă ajutoarele umanitare concrete.

– ocuparea de către Federația Rusă a Insulei Șerpilor, pe care este greu de crezut că o va returna Ucrainei în viitorul apropiat. De aici, certe provocări de securitate la adresa României și deocamdată incerte eventuale dificultăți cu exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din platforma Mării Negre. Nu mai discutăm și perspectiva conform căreia Federația Rusă ar putea ocupa Odesa, apoi în mod logic și Bugeacul, făcând joncțiune cu Transnistria, ca să devină astfel vecină în mod direct cu România, lucru care ar schimba dramatic întreaga arhitectură de securitate a zonei.

– prima vizită în România a premierului spaniol Pedro Sanchez pe 17 martie, „cu accent pe temele legate de stabilitate, refugiaţi şi energie”, după cum se spune într-un articol Agerpress. Iese de asemenea în evidență prezența, din nou, în discuții a Republicii Moldova.

  1. Perspective economice și energetice

– creșterea inflației și scăderea creșterii economice – încă de dinaintea războiului din Ucraina se preconiza o încetinire a creșterii economice și o creștere a inflației. În contextul actual, aceste tendințe se pot accentua în mod serios.

Sursa: Financial Times

– sistarea sau îngreunarea alimentării cu gaze naturale și petrol din Federația Rusă;

– legea offshore. Se discută tot mai mult despre grăbirea procesului adoptării acestei legi offshore care să permită începerea exploatărilor de gaze naturale în Marea Neagră;

– finalizarea (sau, pe viitor, și construcția) de noi (micro)hidrocentrale;

– reînceperea unor exploatări de cărbune pentru necesarul de energie;

– colaborare pentru dezvoltarea sectorului nuclear civil – Președintele României, în urma întâlnirii cu Vicepreședintele american Kamala Harris: „am lansat în marja reuniunii Summitului COP 26 de la Glasgow proiectul comun România-SUA de includere a Reactoarelor Mici Modulare în sistemul național din România.”

  1. Perspective umanitare, sociale și ecologice

– România a devenit lider european la export de cereale, în contextul blocării exporturilor de cereale din Rusia și Ucraina și al exploziei prețurilor cerealelor pe piețele internaționale. O potențială criză alimentară se poate declanșa la nivel mondial din cauza acestui război, iar prețurile la alimente cresc și vor mai crește încă și în România.

– numărul mare de migranți din Ucraina, care totuși preferă Polonia pentru ruta mult mai rapidă către Occident, pentru relațiile sociale și economice mult mai strânse dintre cele două, dar foarte mulți preferă chiar și Republica Moldova;

Sursa: BBC

– creșterea prețurilor la energie electrică și gaze pentru populație;

– din 2019 Federația Rusă a devenit cel mai mare exportator de cherestea și lemn de esență moale pentru construcții, iar importurile SUA din Rusia pentru aceste tipuri de materiale depășeau 10% anul trecut. Chiar dacă Uniunea Europeană depinde în foarte mică măsură de importurile de lemn din Federația Rusă, faptul că alte țări de pe glob nu vor mai putea importa de acolo din cauza sancțiunilor se va traduce într-o presiune suplimentară asupra pădurilor României prin defrișări la scară largă și prin defrișări ilegale. Pentru că va fi o cerere foarte mare la nivel internațional, cerere care se va resimți cel mai mult în cazul statelor vulnerabile (ca România) unde domeniul nu este bine reglementat, unde se defrișează foarte mult ilegal, iar corupția asociată fenomenului atinge cote îngrijorătoare, cu accente de crimă organizată. Este simplu, când un jucător mare de pe piață dispare sau lasă un pic de loc liber, acest loc se va umple rapid pe seama statelor unde domeniul nu este bine reglementat și există rețele de corupție deja constituite în acest sens.

Nu este clar cum va sta situația cu aceste exporturi de lemn din Rusia către China, care în 2021 depindea în proporție de 66% de importurile de lemn de esență moale din Rusia.

Importurile Chinei de cherestea de esență moale din Rusia, Belarus și Ucraina în 2021. © holzkurier.com, Source: China Customs Statistics, via timber-online

– Senatul a dispus recent scoaterea a 3 microhidrocentrale din zona ariilor protejate. Sigur, aici este vorba despre 3 investiții ale Statului Român, iar securitatea energetică este extrem de importantă pentru întreaga populație și cu siguranță trebuie făcute compromisuri și sacrificii la adresa mediului înconjurător pentru a o putea atinge. Dar cine poate garanta că de eventual alte astfel de măsuri pentru sectorul privat nu vor beneficia aceleași rețele influente suspectate de o mulțime de infracțiuni și acuzate că au distrus ecosisteme întregi prin nenumărate microhidrocentrale care nici măcar nu au adus adaosul promis de energie electrică, rețele care au pus chiar în pericol Hidroelectrica acum câțiva ani? Zeci de astfel de microhidrocentrale au fost construite în anii trecuți fără să aibă măcar studii de impact asupra cursurilor de apă și asupra biodiveristății, ceea ce a dus și la proceduri de infringement împotriva României din partea Uniunii Europene. Punctăm din nou, sigur că este nevoie de dezvoltarea acestui sector, dar dacă aceasta se va face la fel ca până prin anii 2015, atunci riscăm să facem mai mult rău decât bine pe termen mediu și lung.

Febra microhidrocentralelor s-a mai potolit în România din 2015, atunci când s-au oprit subvențiile pentru acest domeniu, dar subiectul rămâne unul sensibil și parțial compromis de mulțimea ilegalităților cu care a fost asociat, ale cărui măsuri totuși dacă vor fi implementate corect, cu bun-simț și în interes național vor aduce beneficii pentru toți, dar care dacă vor fi implementate așa cum se pare că au fost până acum, vor aduce beneficii doar unora și prejudicii tuturor.

Aceleași probleme cu ilegalități nenumărate legate de microhidrocentrale există și în Serbia și alte state din zonă, ceea ce susține și ce am mai spus – în cazul statelor vulnerabile, pădurile sau mediul înconjurător nu contează în fața intereselor unor rețele influente, iar „energia verde” nu mai este deloc verde după modul în care aceste personaje operează.

– piața locurilor de muncă – cel puțin pe termen scurt, prin măsurile luate de guvern de a înlesni accesul refugiaților ucraineni pe piața forței de muncă din România, este posibil să contribuie la suplinirea lipsei de forță de muncă în mai multe domenii. Pe de altă parte, din cauza climatului regional și internațional, este posibil ca dezvoltarea economică să încetinească, astfel încât să asistăm la disponibilizări de personal în alte domenii. Este prea devreme să ne pronunțăm, dar din cauza climatului actual, din punct de vedere economic până și China începe să se clatine.

Concluzii

Războiul din Ucraina va genera schimbări profunde și în arhitectura relațiilor de securitate din zonă și chiar de pe glob, în fluxurile economice zonale și globale, poate genera o criză alimentară din cauza perturbării exporturilor de cereale de care depind unele state (cum ar fi Egiptul), dar va crea și crize umanitare și sociale majore. Cel puțin societățile din preajma conflictului nu vor mai fi aceleași, o lungă perioadă de timp.

Sunt dificil de surprins toate acestea chiar în timp ce se întâmplă, fără să știm măcar cum și când va fi sfârșitul crizei, dar asta este ceea ce am încercat prin această analiză, să aruncăm un pic de lumina asupra provocărilor pe care acest război le ridică și le va ridica la adresa României. Iar felul în care vom trece peste aceste provocări depinde foarte mult și de tot ceea ce se face sau nu se face la noi în aceste zile tulburi, nu depinde numai de rezultatul războiului din Ucraina.

*Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat al Centrului de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.