Drepturile omului din Xinjiang sunt pe deplin respectate, Vestul folosește Hong Kong-ul drept „cap de pod” pentru infiltrare în China, iar Beijingul e „obiectiv” în Ucraina. China la zi

Foto: Personalul de securitate uigur patrulează lângă Moscheea Id Kah din Kashgar, un oraș din regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei, în 2017. Autoritățile de la Beijing pretend că nu există problema „drepturilor omului” în această provincie. Sursa: Ng Han Guan/AP.

Secretarul de stat american Blinken (foto) a ținut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii față de China (video aici și textul aici).

Partea chineză s-a mobilizat și a caracteriazat intervenția Secretarului de Stat ca o acțiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând amenințarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenție, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne și externe ale Chinei și încercând să suprime și să îngrădească China”.

Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserțiunile părții americane, punct cu punct, rezultând un text amplu și stufos, care nu face decât să reia și să sistematizeze declarații anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte și cu cifre și să dezvăluim lumii înșelătoria, ipocrizia și nocivitatea SUA față de China”.

Remarcăm două aspecte din lunga reacției a părții chineze, esențială pentru a înțelege China de azi și, mai ales, China de mâine:

1.     Tonalitatea ridicată, ofensată și ofensivă a discursului, care amintește, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relația bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalți oficiali ai diplomațiilor americane, respective chineze, și au șocat audiența – mai cu seamă partea chineză! – prin tonalitatea nemaivăzut a pozițiilor (analizele aici și aici). China vrea să pară în ofensivă.

2.     Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federației Ruse: nu doar că nu își asumă nimic din poziția Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacționează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federația Rusă – și China, în acest caz – este mult mai puțin decât a făcut Vestul în general și America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremația morală pentru a apostrofa nicio altă țară, pentru că și el a greșit cel puțin la fel de mult și, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecții cuiva”.

3.     Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă și cea chineză, sunt coordonate, nu putem știi cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puțin tacit, între Moscova și Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite și pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică același stil de diplomație și pun pe masă același seturi de critici față de America și față de Occident.

Cu ce rezultat și câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete.

Să trecem acum la partea a treia a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici

A opta greșeală: SUA se alătură națiunilor și popoarelor din întreaga lume împotriva „genocidului în curs” și „crimelor împotriva umanității care au loc în Xinjiang”. Din cauza identității lor etnice și a convingerilor religioase, peste un milion de persoane din această provincie sunt închise în lagăre de detenție.

Faptele: Drepturile omului pentru toate grupurile etnice din Xinjiang sunt pe deplin respectate și nu există „genocid” sau „crime împotriva umanității”. Minciunile răspândite în mod repetat de partea americană în legătură cu Xinjiang au pur și simplu ca scop defăimarea și suprimarea Chinei.

Problema situației din Xinjiang nu este nicidecum o problemă legată de drepturile omului, ci una de combatere a violenței, terorismului și separatismului. Conform datelor avute, din 1990  până la sfârșitul anului 2016, în Xinjiang au avut loc câteva mii de atacuri teroriste, care s-au soldat cu moartea unui număr mare de nevinovați și a câtorva sute de ofițeri de siguranță publică, uciși în timpul serviciului, precum și pierderi materiale incomensurabile.

În fața amenințării reale a terorismului și a extremismului, Xinjiang a luat măsuri decisive pentru a lupta împotriva acestora în conformitate cu legea. În același timp, au fost luate o serie de măsuri de sprijin, cum ar fi îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor, creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la lege și oferirea de ajutor prin intermediul centrelor de educație și formare profesională, tendința de activități teroriste frecvente fiind în mod efectiv redusă.

Timp de mai bine de cinci ani consecutivi, nu au avut loc atacuri teroriste în Xinjiang. Securitatea socială și stabilitatea au fost menținute, iar provincia a continuat să se dezvolte. viața și siguranța oamenilor din toate grupurile etnice fiind protejate în mod eficient.

„Genocidul împotriva uigurilor din Xinjiang” este „minciuna secolului”. În ultimii 60 de ani, populația uigură a crescut de la 2,2 milioane la aproximativ 12 milioane, durata medie de viață pe cap de locuitor crescând de la 30 la 75 de ani.

În prezent, societatea din Xinjiang este una stabilă. Oamenii trăiesc și muncesc în pace și fericire, înregistrând progrese fără precedent din punct de vedere economic și social, cât și în îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor. Între 2014 și 2019, PIB-ul regiunii Xinjiang a crescut de la 919,59 miliarde de yuani la 135,971 miliarde de yuani, ceea ce reprezintă o rată medie anuală de creștere de 7,2%. Venitul disponibil pe cap de locuitor din Xinjiang a crescut cu o rată medie anuală de 9,1% pe an. Au fost înregistrate progrese semnificative în lupta împotriva combaterii sărăciei. Conform standardelor actuale, toate cele 3.09 milioane de persoane care trăiau în sărăcie au depășit această situație, problema sărăciei absolute din Xinjiang devenind un subiect al trecutului.

Drepturile și interesele legitime ale persoanelor din toate grupurile etnice din Xinjiang sunt respectate în mod eficient. Indiferent de populația lor, toate aceste grupuri etnice au un statut juridic egal și se bucură de libertatea de credință religioasă, precum și de o serie de alte drepturi, cum ar fi dreptul de a participa la gestionarea afacerilor statului, de a avea acces la educație, de a vorbi propria limbă și de a-și moșteni propria cultură tradițională, toate în conformitate cu legea.

În iulie 2019, reprezentanții permanenți din peste 50 de țări la Geneva au trimis o scrisoare comună Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului și Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, lăudând realizările obținute de China în combaterea terorismului, extremismului și protejarea drepturilor omului. În octombrie 2019, în timpul celei de-a 74-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, peste 60 de țări au luat cuvântul pentru a lăuda progresele extraordinare ale Chinei în domeniul drepturilor omului în Xinjiang. În iunie 2021, în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului, peste 90 de țări au făcut declarații comune sau individuale în sprijinul Chinei. În schimb, în aceeași perioadă, Canada a preluat conducerea acuzațiilor împotriva Chinei pe probleme legate de Xinjiang, Hong Kong și Tibet, fiind sprijinită de alte 40 de țări, dintre care niciuna musulmană.

În ultimii ani, peste 2.000 de experți, cercetători, jurnaliști, diplomați, personalități religioase și alte persoane din toate categoriile sociale din peste 100 de țări au vizitat Xinjiang și au fost martorii unității, armoniei, bucuriei și păcii existente între popoarele din Xinjiang.

Așa-zisul „genocid împotriva uigurilor din Xinjiang” este o minciună inventată de forțele anti-chineze, reprezentate de cercetătorul german Adrian Zenz. Acesta este membru al „Fundaţiei Memoriale a Victimelor Comunismului”, o organizație de extremă dreapta sponsorizată de guvernul american și o figură cheie în cadrul agenției anti-China înființată de serviciile de informații americane, precum și un rasist. „Cercetarea” lui Zenz este plină de născociri și de date falsificate, nu are nicio credibilitate academică și nu poate trece de nici o revizuire pentru a fi autorizată pentru publicare. De exemplu, „lucrarea” sa include un grafic care susține că femeile din Xinjiang primesc între 800 și 1.400 de dispozitive de control al nașterii intrauterin (DIU) pe cap de locuitor pe an, ceea ce înseamnă că femeile din Xinjiang ar trebui să fie supuse la patru până la opt DIU pe zi, ceea ce este total lipsit de sens.

La 29 iunie 2020, Fundația Jamestown din SUA a publicat un așa-numit „raport de cercetare” întocmit de Adrian Zens, care calomniază guvernul chinez pentru că ar fi comis un „genocid” împotriva minorităților etnice din Xinjiang.

După publicarea „raportului”, politicienii americani, precum secretarul de stat Pompeo, ambasadorul general pentru libertatea religioasă internațională Brownback, senatorul Rubio, congresmanul McGovern și alții, s-au alăturat imediat, vorbind despre așa-numitul „genocid”. De atunci, Rubio, McGovern și senatorii americani Cornyn și Menendez au cerut guvernului american recunoașterea politicii guvernului chinez în Xinjiang drept „genocid”. La 19 ianuarie 2021, în ultima zi a administrației americane precedente, Mike Pompeo a anunțat că guvernul chinez a „comis crime împotriva umanității” și „a comis un genocid” împotriva minorităților etnice și religioase, precum cea a uigurilor din Xinjiang, chiar și după ce avocații de la Biroul de consiliere juridică al Departamentului de Stat al SUA au considerat că această constatare este de neconceput. Actuala administrație americană a urmat poziția administrației anterioare și continuă să calomnieze „genocidul împotriva uigurilor din Xinjiang”, expunând și mai mult adevărata natură a manipulării politice a părții americane prin intermediul problemelor legate de drepturile omului.

Congresul Mondial Uigur (World Uyghur Congress), un grup separatist anti-China, a angajat „actori” precum Shayilaguli Shawutibayi și Tuerxunayi Ziyaodeng pentru a da mărturii false și a răspândi diverse minciuni despre presupusele „persecuții”. Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang a organizat până în prezent peste 70 de conferințe de presă legate de Xinjiang pentru a demasca cu fapte minciunile răspândite de forțele anti-China. Unii dintre acești „actori” angajați pretind că au fost sterilizați cu forța la centrul de formare, însă nu au studiat niciodată la centru; unii dintre ei au afirmat că rudele și prietenii lor din Xinjiang erau „pierduți” și „dispăruți”, când, de fapt, aceștia duceau o viață normală în societate.

ONG-ul susținut de guvernul american, China Human Rights Defenders (CHRD), a fost primul care a prezentat și difuzat teoria falsă potrivit căreia „milioane de uiguri sunt ținuți în centre de educație și formare”. Pe baza unor interviuri cu opt uiguri și a unor estimări aproximative, organizația a ajuns la concluzia absurdă că „cel puțin 1a 10% din cele 20 de milioane de persoane din Xinjiang sunt deținute în „lagăre de reeducare”.

Centrele de educație și formare din Xinjiang nu diferă în esență de centrele de combatere a extremismului, de programele de corecție comunitară, de conversie și de dezangajare puse în aplicare în multe țări din întreaga lume. S-a dovedit a fi o explorare reușită a luptei preventive împotriva terorismului și a extremismului și este pe deplin în conformitate cu Principiile și spiritul strategiei globale a ONU de combatere a terorismului, cu Planul de acțiune al ONU privind prevenirea extremismului violent și cu o serie de alte rezoluții privind combaterea terorismului. Prin intermediul acestor centre, nivelul cursanților de limbă chineză standard s-a îmbunătățit vizibil, precum și capacitatea lor de angajare. De asemenea, gradul de conștientizare a identității naționale, a cetățeniei și a statului de drept a crescut. În octombrie 2019, toți cursanții centrului au absolvit. Cei mai mulți dintre ei fie și-au ales singuri locurile de muncă, fie și-au înființat propriile afaceri sau au fost angajați cu ajutorul guvernului, cei mai mulți dintre ei găsind un loc de muncă stabil.

Afirmațiile și acuzațiile făcute de SUA și de țările occidentale cu privire la problemele legate de drepturile omului în Xinjiang ignoră faptele de bază ale protecției și dezvoltării drepturilor omului din această provincie și reprezintă un mijloc prin care își pot atinge obiectivul strategic de „controlare a Chinei”.

În august 2018, Lawrence Wilkerson, fost colonel al armatei americane și șeful de cabinet al fostului secretar de stat american Colin Powell, a declarat public că unul dintre cele trei obiective ale prezenței militare americane în Afganistan este de a controla China: „Dacă CIA și-ar dori să destabilizeze China, acesta ar fi cel mai bun mod de a o face – să creeze tulburări interne și să se alăture acelor uiguri în a suprima Beijingul, pentru a doborî China direct din interior, mai degrabă decât din exterior.”/

Foto: Protestele din Hong Kong au început în iunie 2019 ca o demonstrație împotriva unui controversat proiect de lege de extrădare prin care rezidenții Hong Kongului pot fi trimiși în China continentală pentru a fi judecați în instanță. Protestul s-a transformat într-o bătălie pentru viitorul Hong Kong-ului, adjudecată, cel puțin pe moment, de Beijing. Sursa: Vox.

A nouă greșeală: Partidul Comunist Chinez (PCC) folosește securitatea națională ca acoperire pentru a pune în aplicare măsuri dure și antidemocratice în Hong Kong. Acțiunile Beijingului de suprimare a libertății în Hong Kong contravin angajamentelor luate de China în Declarația comună chino-britanică.

Faptele: Esența atacului SUA de discreditare a legii securității naționale din Hong Kong este de a se amesteca în afacerile sale și de a folosi Hong Kong-ul drept „cap de pod” pentru infiltrare și interferență în China continentală. Hong Kong-ul aparține Chinei, iar afacerile din Hong Kong sunt exclusiv afaceri interne ale Chinei, nefiind permise interferențele SUA.

SUA au colaborat mult timp cu forțele anti-China din Hong Kong pentru a interveni în agenda politică a acestei regiuni speciale, intensificând în mod constant conflictele sociale și chiar intervenind direct în afacerile sale. Consulul General al SUA în Hong Kong a acuzat în mod direct guvernul Regiunii Autonome Hong Kong de modificări legislative propuse în 2019 și de „o țară, două sisteme”. De asemenea, oficiali ai Consulatului General al SUA din Hong Kong s-au întâlnit cu așa-numiții lideri ai revoltelor. Protestatarii au recunoscut în mod direct că au discutat cu SUA despre procesul legislativ al „Declarației drepturilor și democrației din Hong Kong” și au îndemnat SUA să înceteze să mai exporte gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc către poliția din Hong Kong.

Fundația Americană Națională pentru Democrație (National Endowment for Democracy NED) și alți „comis-voiajori” ai guvernului american au finanțat și mobilizat elemente anti-China și protestatari pentru a sparge și incendia sub pretextul luptei pentru așa-numita democrație și libertate, luând cu asalt clădirea Consiliului Legislativ din Hong Kong. NED și-a făcut și apariția în public, pe stradă, pentru a întreprinde astfel de activități, în încercarea de a organiza o „revoluție colorată” în Hong Kong. În principal, prin intermediul organizațiilor sale afiliate, NED a colaborat cu guvernul din Hong Kong pentru a promova democrația. Aceasta a fost în contact cu grupurile și organizațiile politice de opoziție din Hong Kong, în principal prin intermediul filialei sale, Asociația Americană pentru Democrație în Afaceri Internaționale (AADIA), și a sponsorizat organizarea „marșului din 1 iulie” pentru a obstrucționa „legislația privind articolul 23”. De asemenea, a sponsorizat grupurile politice de opoziție din Hong Kong pentru a participa la ateliere de lucru și seminarii, a oferit consultanță personală conducerii diferitelor grupuri politice, învățându-i tehnici electorale, a lansat așa-numitul „Program de conducere politică pentru tineri”, a pregătit noi grupuri politice pentru a se confrunta cu guvernul, a planificat „referendumul privind cele cinci circumscripții geografice” cu membrii opoziției din Consiliul Legislativ, instruind și finanțând opoziția și tinerii radicali din Hong Kong pentru a planifica „referendumul” ilegal. De asemenea, a instruit și subvenționat tabăra opoziției și cadrele de tineret radicale să planifice acțiuni ilegale de „ocupare a Chinei” etc.

Potrivit site-ului oficial al NED, există 11 proiecte și o finanțare de 2 milioane de dolari americani pentru Hong Kong în 2020, principala prioritate fiind perturbarea alegerilor pentru Consiliul Legislativ. Proiectul „Lărgirea orizonturilor participării politice” a colectat și a diseminat rezultatele sondajelor de opinie publică privind dezvoltarea democratică și a determinat tinerii din Hong Kong să își împărtășească experiențele de participare politică prin intermediul internetului; proiectul „Sprijinirea unității studenților activiști” a promovat unitatea studenților activiști în perioada premergătoare alegerilor pentru Consiliul Legislativ pentru a-i îndruma și instrui cu privire la capacitatea lor de a promova „schimbarea democratică” și de a milita la nivel internațional, precum și de a participa la perturbarea alegerilor. Consolidarea „mișcării pentru democrație” din Hong Kong, susținerea următoarei generații de „lideri activiști” din Hong Kong și crearea unei rețele de „mișcări pentru democrație” în Asia.

În opinia oficialilor americani luarea cu asalt a Capitoliului de către protestatarii din SUA este un „incident violent” și o „rușine”, însă, în ceea ce privește infracțiunea de brutalizare a populației din Hong Kong și de deteriorare a instalațiilor publice este o „priveliște ce merită privită”. Poliția americană a folosit vehicule blindate pentru a dispersa protestatarii, a abuzat de forță pentru a-i bate și a-i alunga și i-a determinat în mod deliberat să iasă pe carosabil pentru a încălca legea înainte de a-i aresta. Acest lucru arată încă o dată ce înseamnă „dublul standard american” plin de ipocrizii și dezvăluie încă o dată intenția SUA de a submina prosperitatea și stabilitatea Hong Kong-ului și de a stăpâni și reprima China în numele „drepturilor omului” și al „democrației”.

În timpul celor peste 150 de ani de dominație colonială britanică, în Hong Kong nu a existat democrație. Niciun guvernator nu a fost ales în mod democratic de către populația din Hong Kong, iar în cea mai mare parte a timpului, membrii legislativului au fost numiți direct de guvernator. În schimb, după reunificare, Hong Kong se bucură de puteri executive, legislative, judiciare independente și de putere judiciară în temeiul Legii fundamentale, iar populația din Hong Kong este stăpâna propriei case și își gestionează propriile afaceri în cadrul gradului ridicat de autonomie, în conformitate cu legea.

Scopul adoptării Legii Securității Naționale în Hong Kong este de a acoperi lacunele juridice în menținerea securității naționale în Hong Kong, care este o măsură legitimă și necesară pentru a face față activităților teroriste violente din Hong Kong și intervențiilor ilegale ale forțelor externe. Constituțiile a peste 100 de țări din întreaga lume prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale nu trebuie să pună în pericol securitatea națională. Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că diverse drepturi, cum ar fi libertatea de credință, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire pașnică și accesul la un proces public, pot face obiectul unor restricții necesare din motive de securitate națională, ordine publică etc. Convenția Europeană a Drepturilor Omului conține dispoziții similare.

Legea securității naționale din Hong Kong vizează doar patru categorii de infracțiuni: secesiune, subminarea puterii de stat, activități teroriste și complicitate cu state străine sau cu forțe din afara Hong Kong-ului pentru a pune în pericol securitatea națională, pedepsind un număr foarte mic de infractori care pun grav în pericol securitatea națională și protejând marea majoritate a cetățenilor din Hong Kong care respectă legea. Legislația contribuie la o mai bună protecție a drepturilor și libertăților de care se bucură rezidenții din Hong Kong și la o mai bună protejare a gradului ridicat de autonomie de care se bucură Hong Kong în conformitate cu legea.

Ea creează condițiile necesare pentru rezolvarea conflictelor adânc înrădăcinate în economie și în mijloacele de trai ale populației, precum și în menținerea statului de drept și a mediului de afaceri din Hong Kong, în eliminarea preocupărilor comunității de afaceri cu privire la dezordinea socială și în crearea unor condiții mai bune pentru persoanele din întreaga lume care doresc să lucreze, să investească și să trăiască în Hong Kong.

În ultimii doi ani, de la punerea în aplicare a Legii privind securitatea națională din Hong Kong, statul de drept în Hong Kong a fost îmbunătățit în mod eficient și mai bine protejat, indicele acestuia continuând să se situeze printre cele mai bune din lume, iar încrederea investitorilor străini în Hong Kong a crescut și mai mult. Conform „Studiului privind perspectivele de afaceri pentru anul 2022”, publicat de Camera de Comerț Americană din Hong Kong la începutul acestui an, numărul companiilor din Hong Kong care sunt optimiste cu privire la perspectivele de afaceri din Hong Kong a crescut cu 18% față de anul precedent, în timp ce numărul companiilor care sunt pesimiste față de acest aspect din Hong Kong a scăzut cu 17%.

Temeiul juridic al guvernului chinez de a guverna Hong Kong-ul este Constituția Chinei și Legea fundamentală din Hong Kong, care nu au nimic de-a face cu Declarația comună chino-britanică. Odată cu reunificarea Hong Kong-ului cu China în 1997, toate prevederile referitoare la partea britanică, așa cum sunt stipulate în Declarația comună chino-britanică, au fost îndeplinite. Politicile de bază privind Hong Kong stabilite în Declarația comună chino-britanică sunt declarații de politică ale părții chineze și au fost pe deplin reflectate în Legea fundamentală adoptată de Congresul Național al Poporului. Niciuna dintre politicile relevante ale părții chineze nu s-a schimbat, iar China va continua să adere la ele. Declarația comună chino-britanică nu conferă Marii Britanii dreptul de a-și asuma vreo responsabilitate pentru Hong Kong și de a interveni în afacerile Hong Kong-ului după transfer. Partea britanică nu are suveranitate, nici drept de guvernare și nici drept de supraveghere asupra Hong Kong-ului după retrocedare. Declarația comună chino-britanică este un document bilateral între China și Marea Britanie, nu implică alte țări și nu are nimic de-a face cu părți terțe. Egalitatea suverană și neamestecul în afacerile interne sunt norme de bază ale dreptului internațional și ale relațiilor internaționale. Alte țări și organizații nu au dreptul de a interveni în afacerile Hong Kong-ului sub pretextul Declarației comune sino-britanice.

Guvernul chinez a fost întotdeauna ferm în aplicarea politicii „o țară, două sisteme”. De la reunificarea Hong Kong-ului cu China, politicile „o țară, două sisteme”, „poporul Hong Kong conduce Hong Kong-ul” și un grad ridicat de autonomie au fost puse în aplicare în mod eficient, iar realizările au fost recunoscute pe scară largă. Practica a demonstrat pe deplin că „o țară, două sisteme” este cel mai bun aranjament instituțional pentru menținerea prosperității și stabilității pe termen lung a Hong Kong-ului. Guvernul central va continua să se asigure că politica „o țară, două sisteme” va rămâne neschimbată, neclintită și că, în practică să nu fie deformată sau distorsionată.

SUA ignoră faptul obiectiv că democrația din Hong Kong nu mai este la fel ca înainte de reunificare și acționează împotriva opiniei publice generale a societății unite și progresiste din Hong Kong. Acest lucru expune standardele sale ipocrite duble și agenda de a destabiliza Hong Kong-ul și de a limita China.

Foto: Președintele rus Vladimir Putin (dreapta) și omologul său chinez, Xi Jinping, vizitează Kremlinul de la Moscova pe 5 iunie 2019. Sursa: Foreign Policy.

A zecea greșeală: China pretinde că își apără suveranitatea și integritatea teritorială, însă sprijină și apără guvernul rus, care încălcă suveranitatea și integritatea teritorială în mod flagrant.

Faptele: China a menținut întotdeauna o poziție obiectivă în ceea ce privește problema Ucrainei, o poziție susținută de majoritatea țărilor. Principala cauză a crizei din Ucraina o reprezintă mentalitatea Războiului Rece și politica de putere. SUA ar trebui să își asume în mod eficient responsabilitatea ce le revine și să ia măsuri practice pentru a detensiona situația și de a rezolva problema.

SUA nu și-au respectat promisiunile și au continuat să facă presiuni pentru ca NATO să se extindă spre est, ceea ce a și dus la criza din Ucraina.

În 1990, când secretarul de stat american de atunci, James Baker, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov, acesta a oferit asigurări clare că NATO „nu va mai înainta nici un centimetru în plus spre est”. Cu toate acestea, sub conducerea SUA, din 1999 până în prezent, NATO s-a extins spre est de cinci ori, mărind numărul statelor membre de la 16 la 30 și înaintând mai mult de 1.000 de kilometri spre est pentru a ajunge la granița cu Rusia și pentru a realiza o încercuire în formă de „C” a Mării Negre.

În 1997, fostul diplomat american și observator sovietic, George Kennan a scris în New York Times că o extindere continuă a NATO în Rusia „ar fi cea mai mare greșeală a politicii americane din întreaga eră de după Războiul Rece”.

În 2014, fostul secretar de stat american, Henry Kissinger a scris în Washington Post că, pentru ca Ucraina să supraviețuiască și să prospere nu ar trebui să adere la NATO, nu ar trebui să aleagă între Occident și Orient, și nici nu ar trebui să devină un „avanpost” al unei părți împotriva celeilalte, ci ar trebui să devină o „punte” între cele două.

Rusia a fost o parte importantă a Europei timp de 400 de ani și a fost un apărător al structurii echilibrului de putere european în momente critice, iar liderii europeni nu ar trebui să piardă din vedere această relație pe termen lung ” , a declarat Kissinger în cadrul reuniunii anuale din anul 2022 a Forumului Economic Mondial de la Davos.

Un expert american în afaceri internaționale a subliniat într-un articol că guvernul SUA ar trebui să își asume o responsabilitate considerabilă pentru deteriorarea relațiilor cu Rusia ca urmare a deciziei majore a SUA privind extinderea NATO spre est, menționând că „nici SUA, nici NATO nu sunt niște spectatori nevinovați”. Acesta a mai adăugat că unii oficiali americani au comis o „greșeală imensă” în a se lăuda în public cu scurgeri de informații de profil înalt sau chiar cu schimbul de informații între SUA și Ucraina. El a subliniat că „instigarea de către SUA ar putea intensifica serios conflictul dintre Rusia și Ucraina.”

Claire Daley, membră a Parlamentului European, a declarat că SUA ,,au pus paie pe foc” în Ucraina, cu scopul de a slăbi puterea Rusiei și de a profita de pe urma crizei, iar cea care va plăti un preț scump este Europa. Nu există încă nicio speranță de pace în conflictul în curs dintre cele două țări, în principal pentru că „SUA nu doresc un acord de pace între Rusia și Ucraina”.

Fostul senator american Bill Bradley a subliniat că cea mai mare greșeală făcută de SUA la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a fost extinderea NATO spre est.

Fostul congresman american Tulsi Gabbard a declarat într-un interviu că Biden ar fi putut cu ușurință să oprească războiul printr-o simplă promisiune de a nu include teritoriul Ucrainei în NATO, însă nu a vrut să facă acest lucru.

De-a lungul anilor, SUA au urmărit intervenționismul, încălcând fără motiv suveranitatea Irakului, Afganistanului, Serbiei, Siriei și a altor țări. Într-un interviu în exclusivitate, Alfred de Zayas, un expert senior al ONU, a declarat că, din perspectiva dreptului internațional, acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina încalcă Carta ONU, însă, de-a lungul anilor, multe dintre acțiunile SUA și NATO au încălcat de fapt și mai mult dreptul internațional, creând un „precedent permisiv” în dreptul internațional cutumiar pentru acțiunile Rusiei din acest moment.

SUA au pus ,,au pus paie pe foc” în conflictul din Ucraina. În loc să promoveze discuțiile de pace, ele au continuat să furnizeze arme părții ucrainene, ceea ce a dus la escaladarea tensiunilor, extinderea, prelungirea și chiar intensificarea războiului, expunând pe deplin natura egoistă a acestora.

La 25 aprilie 2022, după o vizită în Ucraina, secretarul american al Apărării, Austin, a declarat că SUA doreau să folosească războiul pentru a „slăbi puterea Rusiei”.

La sfârșitul lunii mai a aceluiași an, pe lângă ajutorul inițial de 13,6 miliarde de dolari americani acordat Ucrainei, Congresul SUA a votat pentru aprobarea unui ajutor militar și economic suplimentar de peste 40 de miliarde de dolari americani pentru Ucraina, un total care depășește deja 70% din cheltuielile militare combinate ale Rusiei și Ucrainei în 2021.

În timp ce Europa suportă costurile politice, economice și sociale mari ale conflictului ruso-ucrainean, SUA culeg dividendele, comercianții de arme, companiile alimentare și energetice făcând avere, de exemplu, în condițiile în care valoarea de piață a giganților militari americani a crescut cu sute de miliarde de dolari americani, iar prețul exporturilor de gaze naturale lichefiate către Europa este de peste 10 ori mai mare decât în urmă cu un an.

Conflictul dintre Rusia și Ucraina a declanșat o criză a refugiaților fără precedent, peste 6,5 milioane de ucraineni fiind nevoiți să se refugieze în țările europene vecine. Cu toate acestea, SUA au admis doar 12 refugiați ucraineni în martie 2022. Mii de refugiați ucraineni sunt blocați la granița dintre SUA și Mexic, iar mulți dintre ei sunt, de asemenea, reținuți de SUA. În timp ce ONU și comunitatea internațională cer o încetare rapidă a conflictului, unii americani spun că vor „lupta până la ultimul ucrainean”.

Relațiile dintre China și Rusia sunt nealiniate, pașnice și nu vizează terțe părți, ceea ce este fundamental diferit de liniile ideologice trasate de SUA și de alte câteva țări occidentale, care urmăresc o mentalitate de Război Rece de tipul „prieten ori dușman”, formând așa-numitele „alianțe”, asociindu-se în jurul unor „clișee” și politici de grup și creând confruntări și diviziuni.

Declarația comună chino-rusă din 4 februarie 2022 solicită salvgardarea valorilor comune ale păcii, dezvoltării, echității, justiției, democrației și libertății pentru întreaga omenire, respectarea dreptului popoarelor de a-și alege propria cale de dezvoltare și a intereselor suverane de securitate și dezvoltare ale tuturor țărilor, salvgardarea sistemului internațional cu ONU în centrul său și a ordinii internaționale bazate pe dreptul internațional, practicarea multilateralismului autentic, cu ONU și Consiliul de Securitate jucând un rol central de coordonare. De asemenea, vom promova democratizarea relațiilor internaționale și realizarea păcii, a stabilității și a dezvoltării durabile în lume.

În calitate de putere responsabilă, China insistă să facă judecăți independente asupra fondului problemei în sine în problema ucraineană. China a militat pentru pacea mondială și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru securitatea internațională și s-a angajat să convingă pacea și să promoveze discuții pentru a împinge situația să se calmeze. China consideră că suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor ar trebui respectate, că scopurile și principiile Cartei ONU ar trebui respectate, că preocupările legitime de securitate ale tuturor țărilor ar trebui luate în serios și că ar trebui sprijinite toate eforturile care conduc la soluționarea pașnică a crizelor. Poziția Chinei este obiectivă și corectă și este în conformitate cu dorințele majorității țărilor.

185 din cele 233 de state și teritorii suverane din lume nu participă la sancțiunile împotriva Rusiei. Mai mult de 140 din cele peste 190 de state membre ale ONU, inclusiv Turcia, membră NATO, nu iau parte la impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei. Raportul dintre populația țărilor și regiunilor din lume care decid să nu ia parte la impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei și populația țărilor care, în mod contrar decid să o facă este de 6,5 miliarde la 1,1 miliarde. Dintre acestea, 4,8 miliarde se opun în mod explicit sancțiunilor.

Un sondaj realizat de revista britanică The Economist arată că aproximativ două treimi din populația lumii nu sprijină poziția occidentală față de Ucraina.

Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.

(va urma)

Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.