Cum vrea China să domine Africa

Ruxandra Iordache*

Sursa aici.

Pătrunderea chineză pe teritoriul african nu este o chestiune recentă, dovezile istorice atestând existența unor contacte vechi între aceste spații atât de îndepărtate geografic și cultural. Ca și în trecut, și în prezent este vorba în principal de o pătrundere economică, pe vectorul căreia China a devenit, după Războiul Rece, o putere-cheie pe continentul african, fiind tot mai interesată să cucerească această „nouă frontieră” a ascensiunii sale mondiale. Prezența sa în Africa s-a augmentat de la o scară geografică de dimensiuni nesemnificative în epoca Războiului Rece – când China cultiva câteva amiciții politice selective cu țări africane – până la dimensiunea unui întreg continent, acum când China are relații cu aproape toate statele și toate regimurile africane, indiferent de coloratura lor.

Forumul de cooperare China-Africa (FOCAC)

Sursa foto aici.

Unul din instrumentele care reflectă politica Chinei în și față de Africa este Forum on China-Africa Cooperation (FOCAC), funcțional din 2000. Această structură relativ recentă, constituită la mai bine de un deceniu de la căderea cortinei de fier și răsturnarea ordinii internaționale bipolare, oferă un cadru integrat de reuniuni regulate între China și Africa (cea mai mare partea a statelor africane, dar și organizații regionale ale acestora, precum Uniunea Statelor Africane) cu obiectivul declarat oficial de a realiza consultarea egală, înțelegerea reciprocă și aprofundată a părților, extinderea consensului, întărirea prieteniei și a cooperării; relațiile diplomatice, comerciale, economice, culturale, sociale, demografice.

Acoperirea geografică amplă a FOCAC reiese din faptul că include în prezent 53 de state africane: Algeria, Angola, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Capul Verde, Cameroon, Africa Centrală, Chad, Comoros, Congo, Coasta de Fildeș, Congo (Kinshasa), Djibouti, Egipt, Guineea Ecuatorială, Eritrea, Ethiopia, Gabon, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea-Bissau, Kenya, Lesotho, Liberia, Libya, Madagascar, Malawi, Mali, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Niger, Nigeria, Rwanda, Sao Tome and Principe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Africa de Sud,  Sudanul de Sud, Sudan, Tanzania, Togo, Tunisia, Uganda, Zambia, Zimbabwe.

Sursa foto aici.

Mecanismele FOCAC se structurează pe trei niveluri: Conferințe ministeriale, organizate din trei în trei ani (de fapt, FOCAC este definită drept conferință ministerială, cu participarea miniștrilor de externe și a miniștrilor însărcinați cu cooperarea economică internațională, dar în practică nivelul de reprezentare a fost mai înalt, prin participarea diferiților președinți de state africane, inclusiv a președintelui chinez); Senior Officials Follow-up Meeting for the ministerial Conference și Senior Officials Preparatory Meeting for the Ministerial Conference, acestea fiind organizate cu câteva zile înainte de conferința ministerială, cu participarea directorilor generali din departamentele interesate ale ministerelor chineze și africane; consultări între Corpul diplomatic african în China și Secretariatul pentru Chinese Follow-up Committee, care se organizează de două ori pe an. Până în prezent au avut loc opt conferințe ministeriale, organizate alternativ în China și Africa.

O prezentare a lucrărilor acestor reuniuni ne permite să decelăm principalele trăsături și direcții ale prezenței chineze în Africa, într-o perioadă în care China devine un actor inconturnabil al lumii noastre.

Proiectele chineze anunțate sunt grandioase. Este de urmărit dacă Beijingul se va ține de ele și în ce măsură va reuși să le susțină, mai ales că are de depășit astăzi două provocări semnificative:

  1. crizele și provocările geoeconomice în urma evoluțiilor recente (COVID 19, recesiune economică etc.);
  2. creșterea reacției de respingere de pe teren și acuzațiile tot mai dese de „neocolonialism” la adresa Chinei.

Prima reuniune FOCAC

La prima întrunire FOCAC din 2000, Beinjing, au participat din partea Chinei președintele Jiang Zemin, premierul Zhu Rongii și vicepreședintele Hu Jintao, președinții statelor Togo, Algeria, Zambia, Tanzania, precum și secretarul general al Organizației Unității Africane. Mai mult de 80 de oficiali din China și alte 44 de state și reprezentanți ai 17 organizații internaționale și regionale, precum și ai sectorului de afaceri au fost prezenți la dezbateri, în urma cărora au fost adoptate două documente majore pentru proces: Beijing Declaration of the Forum on China–Africa Cooperation și Programme for China–Africa Cooperation in Economic and Social Development.

            Fundamentele procesului de apropiere China-Africa sunt formulate de la această primă reuniune. Astfel, principiul cooperării Sud-Sud (o replică la consacrata formulă a cooperării Nord-Sud, marcată de inegalitatea dezvoltării economice, sociale, politice a acestei axe) între ”aliați naturali” este considerat vector al creării unei ”ordini noi internaționale, politice și economice, ordine echitabilă și justă”. În acest context de cooperare Sud-Sud, interacțiunea diplomatică și economică cu Africa va ocupa un loc central și va defini relațiile viitoare dintre părți. Planurile specifice pentru traducerea în practică a acestor orientări includ: expansiunea comerțului, investiții, proiecte comune, cooperare sporită în agricultură, transporturi, medicină, exploatarea resurselor naturale, sistemul bancar.

            Cu această ocazie a fost stabilit China-Africa Joint Business Council ca mecanism pentru promovarea comerțului.

China Africa Bussiness Council, Lagos. Sursa foto aici.

S-au stabilit fonduri speciale pentru întreprinderi mixte, cu ajutorul China and the African Development Bank (ADB) și al  Eastern and Southern African Trade and Development Bank.

Exploatarea și utilizarea efectivă a resurselor naturale ale Africii, aspect cheie pentru creșterea economică a Chinei, au fost aduse de asemenea în discuție. S-a discutat despre ridicarea datoriilor pentru țările africane. A fost constituit, imediat după această reuniune FOCAC, un Accounts Committee, sub conducerea Ministerului de Externe Chinez și al Ministerului Chinez al Comerțului Extern și al Cooperării Economice (MOFTEC), pentru a alcătui tabloul exact al valorii datoriilor africane, precum și al naturii lor și al compromisului financiar pe care îl presupun. Datoria statelor africane urma să fie analizată pornind de la câteva scenarii posibile: ștergerea lor totală, transformarea în împrumuturi fără dobândă, soluționarea prin barter cu produse identificabile, revizuirea și reducerea datoriilor, reprogramarea loc ca grafic de plată sau ca dobânzi, transformarea în beneficii de taxe și bonusuri de investiții pentru firmele chineze care doreau să ocupe o parte din piața africană. Formula concretă de tratare a datoriilor se decidea de la caz la caz, deoarece datoriile diverselor state africane erau considerate ca non-comparabile, neegale, din cauza condițiilor politice, istorice, economice și financiare diferite. Până în 2009 mai mult de 2 miliarde din datoria africană au fost șterse.

Întâlnirea anuală a African Development Bank Group, 2007. Sursa foto aici.

A doua reuniune FOCAC

A doua întâlnire FOCAC a avut loc la Addis Abeba, în Etiopia, în 2003, cu participarea premierului chinez Wen Jiabao, a premierului etiopian, a 6 președinți, a3 vicepreședinți, a 2 premieri și a unui președinte de senat din statele africane, precum și a președintelui Uniunii Africane, a unui reprezentant al Secretarului General al ONU, a mai mult de 70 de miniștri din China și din 44 de state africane. Tema centrală a acestei conferințe a fost ”cooperarea pragmatică și orientată către acțiune”. A fost propus un program de patru puncte: consolidarea viitoare a relațiilor sino-africane prin sprijin reciproc; democratizarea relațiilor internaționale; provocările globalizării; cooperarea avansată la toate nivelurile. A fost adoptat Addis Ababa Action Plan (2004–2006), care încuraja schimburile la nivel înalt, dialogul politic aprofundat, participarea Chinei în acțiunile de menținere a păcii din Africa, cooperarea în domeniul securității și al altor aspecte relaționate. În ce privește domeniul social, China promite extinderea African Human Resources Development Fund pentru a putea pregăti 10 000 de tehnicieni africani în 3 ani, pentru a îmbunătăți asistența medicală și de sănătate publică, pentru pregătirea în agricultură, pentru a continua ștergerea datoriilor uriașe ale unora dintre statele africane, dar și pentru a încuraja schimburile people-to-people. În paralele cu această reuniune FOCAC, a avut loc Conferința China-Africa Business, programată de China Council for the Promotion of International Trade (afiliată MOFTEC), în mod specific orientată către aprofundarea relațiilor comerciale și de investiții între China și Africa. Au fost semnate 20 de acorduri în valoare de 460 milioane dolari, cu participarea a 17 companii chineze în 17 țări africane. Au fost organizate și expoziții de afaceri chineze pe piețe africane considerate prioritare, precum Egipt, Nigeria, Kenia, Africa de Sud. FOCAC se prezintă astfel și ca un uriaș for de lobby pentru interesele economice și discutarea și semnarea de contracte, sub umbrela camaraderiei politice (spre exemplu, președintele Huawei l-a însoțit pe ministrul de Externe chinez într-un tur diplomatic al Africii în 2000 și a pus bazele unuia din cele mai mari contracte ale companiei, în valoare de 200 milioane de dolari, pentru a construe o rețea în Nigeria. Mai recent, contracte mari au fost încheiate de ZTE și Huawei în Lesotho și Ghana).

A treia reuniune FOCAC

A treia întâlnire FOCAC a avut loc la Beijing, în 2006, cu participarea lui Hu Jintao, președintele Chinei, a șefilor de stat și de guvern din 48 de state africane. Președintele chinez a subliniat istoria îndelungată a cooperării sino-africane și obiectivul comun al dezvoltării economice și al prosperității. Declarația FOCAC din 2006 include elemente cheie precum intenția Chinei de a dubla asistența față de Africa până în 2009; acordarea unor împrumuturi preferențiale de 3 miliarde de dolari și a unor credite preferențiale de 2 miliarde de dolari pentru Africa, în următorii trei ani; stabilirea unui  China-Africa Development Fund (CADF), în valoare de 5 miliarde, pentru a încuraja companiile chineze să investească în Africa; construirea unui centru de conferințe pentru African Unity în Etiopia, pentru a avansa în ce privește obiectivele unității africane; ștergerea datoriilor pentru împrumuturile fără dobândă în țările sărace foarte îndatorate; extinderea de la 190 la 440 a numărului de produse africane exportate la tarif zero; stabilirea de 5 zone noi economice și de comerț în Africa; pregătirea a 15 000 de specialiști africani în diferite domenii, construirea de spitale, centre de prevenire a malariei, de școli, și dublarea numărului de burse pentru studenții africani. La Conferința ministerială din 2006, Beijing, s-a decis de asemenea ca reuniunile consultative politice dintre China și Africa la nivel de miniștri de Externe să se organizeze pe marginea sesiunilor Adunării Generale a ONU din anii în care au loc conferințele ministeriale. Astfel de consultări politice pe lângă lucrările adunării generale a ONU au avut loc la New York în 2007, 2010, 2013, 2017.

A patra reuniune FOCAC

Sursa foto aici.

Reuniunea a patra a FOCAC a avut loc în 2009 la Sharm el-Sheikh, Egipt, unde a fost adoptat încă un plan de acțiune pentru 2010-2012 și a fost analizată implementarea măsurilor anterioare. Au participat premierul chinez Wen Jiabao, președintele egiptean Hosni Mubarak, și șefi de stat și de guvern din 49 de state africane, precum și un reprezentant al Comisiei Uniunii Africane. Din partea chineză au mai participat ministrul de Externe Yang Jiechi și ministrul Comerțului Chen Deming. A fost anunțat un împrumut cu cost redus de 10 miliarde de dolari, dublu față de împrumutul anunțat de 5 miliarde anunțat și implementat în 2006. A fost stabilit un împrumut special de 1 miliard de dolari pentru IMM-urile din Africa. China a anunțat de asemenea 8 politici menite a strânge relațiile sino-africane, în direcția îmbunătățirii vieții oamenilor. Wen a anunțat că vor fi șterse în continuare datorii ale unora din cele mai sărace state africane. De asemenea, s-a anunțat construirea a 100 de proiecte de energie curată bazate pe energia solară, bio-gaz și hidrocentrale mici; reducerea taxelor vamale pentru 95% din produsele statelor africane cu care China are legături diplomatice; 100 de proiecte de cercetare științifică și tehnologică, primirea a 100 de postdoctoranzi africani pentru a-și conduce cercetările în China și asistarea acestora la revenirea în Africa, crearea a 20 de centre de tehnologie agricolă în Africa, trimiterea a 50 de echipe de tehnologi în agricultură și pregătirea a 2000 de specialiști agricoli pentru Africa, pentru a consolida capacitatea Africii de a-și asigura securitatea alimentară.  China va furniza de asemenea echipament medical și anti-malarie, pentru cele 30 de spitale și 30 de centre de prevenire a malariei construite de partea chineză, și va pregăti 3 000 de doctori și asistenți pentru Africa; va construi 50 de școli și va pregăti 1500 de profesori pentru țările africane;  va mări numărul de burse acordate de China pentru Africa, până la valoarea de 5500 până în 2012. China va pregăti 20 000 de specialiști în diverse domenii, altele decât agricultura pentru Africa în următorii 3 ani.

            În contextul crizei globale, s-au evidențiat două arii-cheie: cooperarea agricolă alături de securitatea alimentară, pe de o parte, și construirea de infrastructuri, pe de altă parte. Securitatea alimentară a devenit o chestiune strategică majoră pentru China, obligând-o să identifice soluții la schimbarea obiceiurilor alimentare în rândul noui clase mijlocii înstărite chineze. Această preocupare se reflectă în investițiile agricole făcute de China în Sudan, Angola, Zimbabwe. Participanții au decis de asemenea un ”nou tip de parteneriat strategic” între Africa și China, bazat pe principiile de egalitate, beneficiu reciproc și învățare reciprocă”. Lucrările acestei reuniuni au fost considerate ca fructuoase, în ciuda dificultăților cunoscute în ce privește piața muncii în Africa, mai ales în domeniul construcțiilor. A fost propusă aprofundarea anumitor arii din cadrul FOCAC: schimburi diplomatice la nivel înalt; contribuția mai mare a Africii la planificarea agendei FOCAC; prioritizarea asistenței către Africa, pentru îndeplinirea Millennium Development Goals (MDGs); asistență acordată Africii în consolidarea securității alimentare.

A cincea reuniune FOCAC

La a cincea reuniune FOCAC din 2012, organizată la Beijing, China a anunțat o linie de credit în sprijinul Africii în valoare de 20 de miliarde de dolari, pentru infrastructură, agricultură și IMM-uri. Acest pachet financiar este împărțit în împrumuturi și ajutoare gratuite, împrumuturi preferențiale și credit de export în termeni mai favorabili, capital pentru Fondul de Dezvoltare China-Africa și Fondul de Împrumuturi Speciale pentru IMM-urile africane (Special Loan for the Development of African SMEs), cooperarea China-Africa în ce privește capacitatea de producție.  Tot la reuniunea din 2015 a fost stabilit programul Access to Satellite TV pentru 10 000 de sate africane.

A șasea reuniune FOCAC

La reuniunea a șasea, organizată la Johannesburg, președintele chinez anunță planul de 10 măsuri pentru următorii 3 ani pentru a consolida cooperarea sino-africană, în domeniile deja consecrate: industrializare, modernizarea agriculuturii, infrastructură, servicii financiare, dezvoltarea verde, comerț și investiții, reducerea sărăciei, sănătate public, schimburi people-to-people. China afirmă de asemenea dreptul Africii de a se dezvolta independent și de a contracara retorica neocolonială.

Președintele Xi Jinping (R) și președintele Gambiei Adama Barrow, Beijing, 6 Septembrie 2018. Sursa foto aici.

A șaptea reuniune FOCAC

La reuniunea a șaptea din 2018, de la Beijing, toate statele africane membre ale UN au recunoscut Republica Populară Chineză ca singurul reprezentant legitim al Chinei, cu excepția Eswatini (Swaziland), care a menținut relațiile cu Taiwanul, respingând încercarea Chinei de stabilire a relațiilor diplomatice. La acest summit FOCAC ar fi participat mai mulți lideri chinezi decât la lucrările programate cam în același timp ale Adunării Generale a ONU.

A opta reuniune FOCAC

Cea mai recentă reuniune FOCAC, a opta, a avut loc în noiembrie-decembrie 2021, la Dakar, Senegal. În discursul rostit cu ocazia deschiderii reuniunii, președintele chinez reia, prin conferință video, în contextul pandemiei Covid-19, câteva din argumentele cheie ale relației sino-africane: spiritul durabil de prietenie și cooperare în relația sino-africană; spiritul de egalitate și de beneficiu mutual, de tip win-win; sprijinul acordat de statele africane la momentul recuperării locului Chinei în cadrul Națiunilor Unite; implementarea inițiativelor propuse la conferința anterioară în sectoarele cheie ale comerțului, investițiilor, ale cooperării în contextul Belt and Road;  comunitatea China-Africa.

China în Africa, post-Covid 19. Sursa foto aici.

Propunerile președintelui chinez pentru cooperarea sino-africană se referă la: lupta solidară împotriva Covid-19 (știință, vaccinare, imunizare în Africa, post-Covid); aprofundarea cooperării practice (comerț, investiții, reducerea sărăciei, cooperare în economia digitală, antreprenoriatul în rândul tinerilor africani, dezvoltarea IMM-urilor, dezvoltarea sustenabilă); dezvoltarea verde și asumarea problemelor climatice, implementarea Acordului de la Paris privind schimbarea climatică; dezvoltarea echității și justiției, a multilateralismului real, a păcii,democrației, libertății ca valori ale umanității; dezvoltarea în funcție de condițiile naționale; susținerea drepturilor și intereselor țărilor în curs de dezvoltare; interzicerea amestecului în probemele interne; opoziția față de discriminarea rasială și față de sancțiunile unilaterale.

Viziunea de cooperare 2035

Planurile Chinei sunt grandioase. Ambele părți au pregătit, în contextul derulării conferinței ministeriale, documentul China-Africa Cooperation Vision 2035.

Sursa foto aici.

Pentru primii trei ani acoperiți de acest document, China avea în vedere implementarea a nouă programe pentru Africa: 1. programul medical și de sănătate, pentru a ajuta Uniunea Africană să vaccineze 60% din populația africană până în 2022. China va furniza 1 miliard de vaccinuri către Africa, va prelua 10 proiecte medicale și de sănătate pentru țările africane și va trimite 1500 de cadre medicale și experți în medicină în Africa. 2. reducerea sărăciei și programul de dezvoltare agricolă. China va prelua 10 proiecte de reducere a sărăciei și de dezvoltare agricolă, va trimite 500 de experți în agricultură în Africa, va crea centre comune pentru schimburi de tehnologie agricolă, pentru demonstrații și pregătire în China, va încuraja instituțiile și firmele în crearea de sate în Africa, va sprijini Alliance of Chinese Companies in Africa for Corporate Social Responsibilities în lansarea inițiativei „100 Companies in 1,000 Villages”; 3. promovarea programului comercial: exporturi agricole către China, proceduri de inspecție și carantină, tarife 0 pentru țările mai puțin dezvoltate care au relații diplomatice cu China, pentru a atinge nivelul de 300 de miliarde de dolari pentru importurile din Africa în următorii trei ani. China va furniza 10 miliarde de dolari pentru a sprijini exporturile dinspre Africa și pentru a crea o zonă-pionier pentru cooperare comercială și economică aprofundată China-Africa și pentru un parc industrial pentru cooperarea Belt and Road. China va susține 10 proiecte de conectivitate pentru Africa, va forma un grup de experți pentru cooperare economică cu Secretariatul African Continental Free Trade Area; 4. programul pentru investiții: China va încuraja oamenii de afaceri chinezi să investească 10 miliarde de dolari în Africa în următorii 3 ani și va stabili o platformă de promovare a investițiilor private China-Africa. China va scuti țările africane mai puțin dezvoltate de la datorii prin împrumuturi fără dobândă și va canaliza către țările africane 10 miliarde dolari din cota ce îi revine din noua alocație FMI din Special Drawing Rights; 5. programul pentru inovație digitală. China va susține 10 proiecte pentru economia digitală în Africa, va crea centre China-Africa pentru aplicații de control la distanță al sateliților, va dezvolta laboratoare comune China-Africa, institute partenere, baze de cooperare științifică și tehnologică. China va lucra cu Africa pentru a extinde cooperarea e-comerț Silk Road, va ține festivaluri de shopping on line cu produse africane și activități de promovare a turismului prin e-comerț și o campanie pentru 100 de magazine africane și 1000 de produse pe platforme e-comerț. 6. programul de dezvoltare verde. China va susține 10 programe de dezvoltare în condiții de  protecție a mediului și a climei pentru Africa, va sprijini „Great Green Wall” și va crea în Africa centre de excelență în dezvoltarea emisiilor mici de carbon și a adaptării la schimbarea climatică; 7. programul de construcții. China va ajuta la construirea sau îmbunătățirea a 10 școli din Africa, va invita 10 000 de profesioniști de înalt nivel la seminarii și ateliere, va implementa „Future of Africa — un proiect pentru cooperarea China-Africa în educație vocațională și va începe o schemă de angajare “through train” pentru studenții africani din China, va lucra cu țările Africane la “Luban Workshops”, și va încuraja companiile chineze să creeze 800 000 de joburi locale; 8. programul cultural și de schimburi people-to-people. China va susține toate țările africane care au legături diplomatice cu China să devină destinații turistice aprobate pentru grupurile de turiști chinezi, va susține festivaluri de film africane în China și de film chinez în Africa, precum și un forum sino-african pentru tineret și pentru femei. 9. programul pace și securitate. China va susține 10 proiecte de pace și securitate pentru Africa, va furniza asistență militară pentru Uniunea Africană, va sprijini statele africane să își mențină în mod independent securitatea regională și lupta împotriva terorismului și va conduce exerciții comune și training-uri pentru trupe de menținere a păcii și pentru cooperarea în ce privește controlul armelor mici și a armelor ușoare.

Proiectul Great Green Wall, Africa. Sursa foto aici.

Africa – o platformă economică, dar și o tribună geopolitică pentru China

Activitatea FOCAC de până în prezent reflectă natura și amploarea raporturilor sino-africane. China declară că politica sa africană este fidelă principiului win-win, poziție susținută de efectele sprijinului chinez asupra unor sectoare economice ale Africii, dar și de realitatea faptului că pentru Africa China a devenit un partener mai confortabil de cooperare multi-dimensională decât partenerii occidentali, preocupați de natura regimurilor politice africane și de respectarea drepturilor omului. Noua politică africană elaborată de China după 1990 este însă și un vector pentru a răspunde nevoilor în creștere ale economiei chineze, dar și pentru realitatea ascensiunii Chinei pe scena globală.

Foto: Shutterstock, preluat din Factorul China în Kenya şi Zimbabwe, 14 decembrie 2017. Sursa foto aici.

FOCAC a dat startul noii politici de angajare agresivă/masivă și multilaterală a Chinei în Africa, fiind una din expresiile instituționale ale mecanismului „closed doors” din aparatul de decizie politică al Chinei (Institute of Developing Economies, China in Africa). FOCAC se înscrie în ideologia Chinei Mari, transpunând în practică direcțiile cheie din cele Cinci Principii ale Coexistenței Pașnice, ce ghidează politica externă chineză (Institute of Developing Economies, China in Africa).

În contextul intereselor puternice și întrepătrunse ale Occidentului pe continentul African, Beijing-ul a oferit un pachet unic de stimulări financiare, economice, politice și de securitate, pentru a-și face cât mai rapidă intrarea pe continent și în regiunile bogate în resurse naturale ale Africii. Ca exemple ilustrative ale acestei strategii menționăm faptul că FOCAC a fost încă de la început un cadru instituțional în sprijinul companiilor petroliere chineze, adevărată avangardă pentru pătrunderea diplomatică a Chinei pe acest continent; dar și creditele mari acordate de China statelor africane pentru construirea de infrastructuri, construite tot cu participare chineză, și care au dus la îndatorarea uriașă a acestor state față de China. Într-un clasament mondial al datoriei publice a statelor lumii, exprimate în procent față de PIB-ul național dar și ca valoare netă, statele africane sunt dispersate pe treptele clasamentului, nealcătuind grupuri în jurul vreunei anume poziții din ierarhie. Ele nu se plasează în top 20. Totuși, dată fiind situația economică precară și foarte precară a statelor africane, dublată de interesul extern avid pentru resursele naturale ale continentului, valoarea datoriilor africane are o semnificație aparte și împovărează în mod dramatic această zonă a lumii. Gradul mare de îndatorare nu este o realitate specifică doar statelor africane. La sfârșitul lui 2021, 165 de state mici și mijlocii ale lumii aveau împreună o datorie de 385 de miliarde de dolari față de China, rezultată din contractarea de credite pentru proiecte masive de infrastructură, în contextul inițiativei „Belt and Road”, lansată în 2013 sub forma unui program de investiții internaționale promovat de președintele Chinei, Xi Jinping (sursa aici).

Sursa foto aici.

Odată cu expansiunea și aprofundarea cooperării China-Africa, s-au stabilit diferite sub-forumuri sub egida FOCAC: China-Africa People’s Forum, China-Africa Young Leaders Forum, Ministerial Forum on China-Africa Health Cooperation, Forum on China-Africa Media Cooperation, China-Africa Poverty Reduction and Development Conference, FOCAC-Legal Forum, Forum on China-Africa Local Government Cooperation, China-Africa Think Tanks Forum.

            FOCAC constituie un for guvernamental de încadrare instituțională a relațiilor sino-africane, un instrument pentru implementarea strategiei chineze cu privire la Africa. Dar  FOCAC antrenează, prin politicile și planurile propuse, și alți actori chinezi în procesul de apropiere sino-africană. Astfel de actori non-guvernamentali foarte importanți pentru structurarea și fixarea prezenței chineze în Africa sunt: întreprinderile de stat, ca parte a politicii chineze oficiale Go Out menită a asigura aprovizionarea cu materii prime a țării; întreprinderile private chineze, care fructifică oportunități în contextul de concurență acerbă de pe piața chineză; poporul chinez, prin implicarea diferitelor categorii de migranți economici, specialiști, experți, care pătrund pe piața muncii din Africa. De asemenea, ambasadele chineze țin, cu o precizie variabilă, evidența prezenței chineze și a activităților diferitelor categorii de migranți în Africa (sursa aici).

Nemulțumiri, reacții, „neocolonialism”

FOCAC a fost instituit ca instrument pentru a atinge obiectivele chineze pe continentul african, în contextul rearanjării ordinii globale, al globalizării urmate de semnele deglobalizării, ale crizelor de diferite feluri (economice, financiare, de securitate, sanitar-medicale sau climatice), dar și al emergenței Chinei ca mare putere mondială, lider și competitor autentic pentru primele poziții de putere pe scena internațională.

Aceste obiective se sintetizează astfel : 1. Asigurarea cantităților de materii prime pentru China, inclusiv produse agricole; 2.Crearea unei piețe pentru mărfurile și serviciile chineze; 3. Obținerea de pământ pentru agricultură; 4. Canalizarea migrației chineze către Africa; 5. Câștigarea sprijinului diplomatic din partea țărilor africane (aici intră și slăbirea relațiilor pe care unele state africane le aveau cu Taiwanul);  6.Prezentarea unui model de dezvoltare alternativ față de cel vesti, cu accentul pe stabilitatea Africii, nu pe respectarea drepturilor omului și a mediului înconjurător. 7. Afirmarea statutului de superputere al Chinei.

Principalele direcții ale politicii chineze față de Africa sunt în armonie cu aceste obiective: ușurarea țintită și particularizată de la caz la caz a datoriilor statelor africane, strategie de mare importanță atât pentru China cât și pentru Africa; participarea chineză la operațiuni de peace-kiping, precum cele din Liberia, Republica Democratică Congo, Sudan; împrumuturi ieftine acordate Africii, pentru dezvoltarea infrastructurii; acapararea de resurse naturale, de la cele miniere la pămînturi fertile și păduri;  pătrunderea pe piața africană cu produse chineze ieftine; turnee politice pentru liderii africani în Beijing; sprijin pentru Africa în forumuri globale precum ONU, OMC, FMI, BM; afaceri competitive în domeniul militar; proiecte de colaborare în medicinile tradiționale; stabilirea de instituții de finanțare paralele cu cele tradiționale (FMI sau BM); promovarea legăturilor ”sud-sud, vizând ”desprinderea” statelor africane de mecanismul tradițional al legăturilor ”nord-sud”.

            Efectele prezenței chineze în Africa nu sunt însă întotdeauna numai pozitive: un exemplu este furnizat de nemulțumirea populației locale față de muncitorii chinezi dislocați în Africa, unde ocupă locuri de muncă în detrimentul celei dintâi. Un alt exemplu este cel al migranților chinezi implicați în diferite afaceri ilegale în Africa, a căror evidență și supraveghere sunt greu de realizat. Nu în ultimul rând, calitatea produselor de consum importate din China, dar și a lucrărilor de infrastructură realizate cu participare chineză au creat nemulțumiri locale vizavi de cooperarea sino-chineză.

La toate acestea se adaugă gradul de îndatorare al statelor africane față de China, dar și realitatea faptului că Africa este o sursă de materii prime valoroase și o piață de desfacere uriașă pentru China, aspecte ce vulnerabilizează continentul african și alimentează imaginea „neocolonială” a prezenței chineze în Africa (sursa aici).

Ce va urma? China se retrage, se repliează sau se reorientează?

Sursa foto aici.

La 20 de ani de la crearea sa, lucrările celei mai recente reuniuni FOCAC, desfășurate prin videoconferință în contextul creat de pandemia de Covid 19 declanșată la sfârșitul lui 2019, pun însă în evidență semnale potrivit cărora China ar slăbi prezența sa pe continentul african (Yun Sun, FOCAC 2021: China’s retrenchment from Africa?, Africa in Focus, 6 Decembrie 2021), în ciuda agendei ample prezentate de președintele chinez.

Această „retragere” ar fi semnalată de aspecte precum reducerea numărului diferitelor tipuri de burse și de pregătire pentru specialiștii și studenții africani și mai ales de reducerea pachetului financiar susținut de China pentru proiectele mari de construcții în infrastructurile Africii, în condițiile în care marile șantiere au constituit una din mărcile principale ale prezenței chineze pe acest continent.

Sursa foto aici.

În schimb, este pus accentul pe extinderea relațiilor comerciale sino-africane, în special pe facilitarea exporturilor africane către China. Această opțiune este justificată de existența unui dezechilibru comercial între China și Africa, dar nu ar putea compensa prin volum, valoare, consecințe, importanța participării chineze la proiectele de infrastructură în Africa.

Sursă foto aici.

Evoluțiile următoare – politice, economice, sanitare, etc. – din China și de pe scena lumii vor determina dacă această „întrevăzută” repliere chineză poate fi considerată o opțiune de moment sau o tendință mai amplă de politică a Chinei față de Africa.

*Ruxandra Iordache este doctor al Universității din București și cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.