Foto: Pungi de fentanil în zona de protecție a frontierei și a vămilor din SUA de pe Aeroportul Internațional O’Hare din Chicago, Illinois, 29 noiembrie 2017. Sursa foto aici.
Secretarul de stat american Blinken (foto) a ținut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii față de China (video aici și textul aici).
Partea chineză s-a mobilizat și a caracteriazat intervenția Secretarului de Stat ca o acțiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând amenințarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenție, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne și externe ale Chinei și încercând să suprime și să îngrădească China”.
Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserțiunile părții americane, punct cu punct, rezultând un text amplu și stufos, care nu face decât să reia și să sistematizeze declarații anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte și cu cifre și să dezvăluim lumii înșelătoria, ipocrizia și nocivitatea SUA față de China”.
Remarcăm două aspecte din lunga reacției a părții chineze, esențială pentru a înțelege China de azi și, mai ales, China de mâine:
1. Tonalitatea ridicată, ofensată și ofensivă a discursului, care amintește, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relația bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalți oficiali ai diplomațiilor americane, respective chineze, și au șocat audiența – mai cu seamă partea chineză! – prin tonalitatea nemaivăzut a pozițiilor (analizele aici și aici). China vrea să pară în ofensivă.
2. Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federației Ruse: nu doar că nu își asumă nimic din poziția Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacționează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federația Rusă – și China, în acest caz – este mult mai puțin decât a făcut Vestul în general și America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremația morală pentru a apostrofa nicio altă țară, pentru că și el a greșit cel puțin la fel de mult și, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecții cuiva”.
3. Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă și cea chineză, sunt coordonate, nu putem știi cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puțin tacit, între Moscova și Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite și pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică același stil de diplomație și pun pe masă același seturi de critici față de America și față de Occident.
Cu ce rezultat și câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete. Menționăm că, în cazul evenimentelor recente legate de vizita doamnei Nancy Pelosi la Taipei, reacția chineză devine și mai relevantă și, de ce nu, mai constrângătoare.
Să trecem acum la partea a cincea a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici, a treia parte aici, a patra parte aici, a cincea aici.
A optsprezecea greșeală: Clima nu este despre ideologie, ci despre matematică. Dacă China își va menține planul actual și nu va reduce emisiile până în 2030, atunci restul lumii trebuie să ajungă la zero până în 2035, ceea ce este practic imposibil.
Faptele: SUA au o responsabilitate incontestabilă în ceea ce privește schimbările climatice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Nu ar trebui să arunce responsabilitățile asupra celorlați și nici nu ar trebui să urmeze „standarde duble”.
Foto: Trafic de-a lungul Bulevarului Chang’An, la est de Piața Tiananmen, într-o zi cu smog în Beijing. Sursa aici.
Datorită emisiilor lor neconstrânse de-a lungul a peste două secole de industrializare, țările dezvoltate poartă responsabilități istorice incontestabile pentru schimbările climatice produse la nivel global. Din 1850 până în 2011, țările dezvoltate au produs 79% din emisiile globale de dioxid de carbon. Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris solicită tuturor țărilor dezvoltate să-și ramburseze datoriile istorice.
Dintr-o perspectivă istorică, țările în curs de dezvoltare nu sunt principalii emițători de gaze cu efect de seră (GES), ci victimele schimbărilor climatice. Principiul responsabilităților comune, dar diferențiate este piatra de temelie a guvernării climatice globale. Întrucât țările dezvoltate și în curs de dezvoltare au răspunderi istorice diferite în ceea ce privește schimbările climatice, există, de asemenea diferențe în ceea ce privește nevoile și capacitățile de dezvoltare diferite. Ar fi atât inadecvat, cât și nedrept să se aplice aceleași restricții asupra lor.
În cadrul UNFCCC COP26, Wera Mori, ministrul pentru Mediu, Conservare și Schimbări Climatice din Papua Noua Guinee a declarat că „Din cauza activităților de industrializare ale țărilor dezvoltate, suntem victímele problemelor climatice care se produc la nivel climatic, suportând acum consecințele acțiunilor lor, ceea ce este absolut nedrept.”
În combaterea schimbărilor climatice, China nu este doar un participant responsabil, ci și un actor serios. Președintele Xi Jinping s-a angajat în mod explicit declarând că R.P.Chineză va depune eforturi pentru a atinge nivelul maxim al emisiilor de CO2 înainte de 2030 și că va obține neutralitatea carbonului înainte de 2060. Aceasta înseamnă că R.P.Chineză va trece de la emisiile maxime ale carbonului la neutralitate în doar 30 de ani, iar timpul specificat de UE, SUA și Japonia este de 2,4, 1,4 și, respectiv, 1,2 ori mai mare decât cel al Chinei. China a adus o contribuție notabilă la eforturile globale de conservare a energiei, de îmbunătățire a eficienței energetice, de dezvoltare a energiei regenerabile, transporturi și construcții, care reprezintă 30% până la 50% din totalul global. Până la sfârșitul anului 2020, emisiile de CO2 ale Chinei pe unitatea de PIB au scăzut cu aproximativ 48,4% față de cele din 2005. Proporția carbonului în consumul total de energie a scăzut de la 67% în 2005 la 56,8% în 2020. Capacitatea cumulată instalată de generare de energie regenerabilă a depășit 1 miliard de kilowați, reprezentând 43,5% din totalul național.
Cincisprezece dintre primele douăzeci de companii fotovoltaice la nivel global sunt companii chineze, primele cinci locuri fiind ocupate de acestea. În ceea ce privește energia eoliană, în topul celor zece, primele șapte locuri sunt deținute de companiile chineze.
În ultimii zece ani, China a eliminat treptat 120 de milioane de kilowați de capacitate de generare a energiei pe bază de cărbune, depășind capacitatea totală de putere instalată a Regatului Unit. Până la sfârșitul anului 2021, numărul de vehicule cu energie nouă în China a depășit 7,84 milioane, dintre care 2,95 milioane au fost nou înmatriculate în 2021, acestea reprezentând 11,25% din numărul total de vehicule nou înmatriculate în acel an.
Ponderea energiei regenerabile în mixul energetic al Chinei a depășit-o deja pe cea a SUA. Până la sfârșitul anului 2019, capacitatea totală instalată a producției de energie hidro, eoliană și solară a Chinei a atins 756 de milioane de kilowați, de 2,8 ori mai mare decât cea a SUA. Energia regenerabilă reprezintă 12,7% din consumul de energie primară al Chinei, de aproximativ 1,4 ori mai mare decât cel al SUA. SUA este cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră (GES) din lume în termeni cumulați, iar emisiile sale de carbon pe cap de locuitor sunt de 3,3 ori mai mari decât media globală. În cei 270 de ani, din 1750 până în 2019, SUA au emis în mod cumulat 412,5 miliarde de tone de GES, reprezentând aproximativ o pătrime din totalul global. SUA au produs cele mai mari emisii cumulate din lume, care sunt aproape de două ori mai mari decât cele ale Chinei. Potrivit statisticilor, recordul istoric al emisiilor de GES pe cap de locuitor în SUA a fost de 23,44 tone; în 2018, emisiile pe cap de locuitor din SUA au fost de 16,85 tone, în timp ce ale Chinei au fost de 7,56 tone. În ciuda statutului său de țară producătoare majoră, emisiile actuale de carbon pe cap de locuitor ale Chinei nu sunt nici măcar la jumătate față de cele ale SUA, iar emisiile sale cumulate pe cap de locuitor sunt doar aproximativ o optime din cele ale SUA. Chiar și până în 2030, când emisiile de carbon ale Chinei vor atinge vârful, emisiile de carbon pe cap de locuitor ale țării vor fi încă în jur de 7-8 tone. În comparație, când SUA au atins vârful de carbon în 2005, emisiile de carbon pe cap de locuitor ajunseseră deja la 14 tone.
În iunie 2017, SUA și-au anunțat decizia de a se retrage din Acordul de la Paris, iar în noiembrie 2020, s-au retras oficial din acord. O astfel de acțiune a subminat serios echitatea, eficiența și eficacitatea guvernării climatice globale. În februarie 2021, SUA s-au alăturat oficial Acordului de la Paris. În ciuda îmbunătățirii poziției politice, emisiile de GES generate pur și simplu nu pot fi reduse. În loc să reducă emisiile, SUA au produs mai multe emisii în 2021 decât în 2020, îndepărtându-se și mai mult de cursul stabilit de Acordul de la Paris. SUA au devenit schimbătoare pe o astfel de problemă, dezvăluind pe deplin atitudinea sa pragmatică față de problemele majore de principiu și și-au pierdut credibilitatea în familia națiunilor.
Țările dezvoltate au răspunderea morală de a oferi fonduri țărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să facă față mai bine schimbărilor climatice. La conferințele de la Copenhaga în 2009 și de la Cancun în 2010, țările dezvoltate s-au angajat să mobilizeze în comun 100 de miliarde de dolari SUA pe an până în 2020 pentru a răspunde nevoilor țărilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, de mai bine de un deceniu, țările dezvoltate nu și-au îndeplinit niciodată cu adevărat angajamentul. Raportul unui think-tank internațional bine-cunoscut arată că țările dezvoltate nu doar că nu au îndeplinit obiectivul colectiv de finanțare pentru schimbările climatice în fiecare an, ci „s-au jucat cu cifrele”, oferind mult mai puține fonduri decât cifrele publicate oficial. În special SUA, care și-au îndeplinit mai puțin de 20% din contribuția cuvenită. De ani de zile, SUA au exprimat în public că vor să colaboreze cu China în domeniul schimbărilor climatice, dar acțiunile lor spun contrariul. În timp SUA cer Chinei să controleze consumul de cărbune, îi solicită acesteia să continue să importe cărbune din SUA; în timp ce face apel la dezvoltarea energiilor regenerabile, impune sancțiuni întreprinderilor fotovoltaice din China. Luând drept exemplu produsele fotovoltaice, începând cu 2012, SUA au impus taxe antidumping și compensatorii asupra produselor fotovoltaice din China, cu rate de la 34% până la 47% mai mare. În decembrie 2014, SUA au efectuat investigații antidumping și compensatorii asupra producătorilor chinezi de fotovoltaice. În ianuarie 2018, administrația anterioară a SUA a decis să aplice tarife globale de protecție pentru importurile de panouri solare în valoare de 8,5 miliarde de dolari. La sfârșitul anului 2021, așa-numita „Lege de prevenire a muncii forțate uigure” a fost semnată de SUA, ceea ce reprezintă încă o încercare de a bloca industria fotovoltaică din Xinjiang sub pretextul respectării drepturilor omului. Măsurile relevante ale SUA nu numai că au împiedicat comerțul normal cu produse fotovoltaice și au perturbat lanțurile normale de aprovizionare, dar au subminat și eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice. SUA ar trebui să-și corecteze greșelile pentru a crea un mediu favorabil pentru cooperarea cu China în domeniul climatic.
Schimbările climatice actuale au afectat grav supraviețuirea și dezvoltarea umană, de aceea este nevoie de o cooperare la nivel global. Țările dezvoltate, precum Statele Unite ale Americii, ar trebui să respecte principiul responsabilităților comune, dar diferențiate și să respecte cerințele Acordului de la Paris. SUA trebuie să-și înfrunte responsabilitățile istorice și să dea dovadă de ambiție și acțiuni mai mari, să preia conducerea în reducerea substanțială a emisiilor și să depună eforturi pentru a atinge neutralitatea carbonului înainte de 2050. Între timp, trebuie să acorde țărilor în curs de dezvoltare spațiul cuvenit pentru dezvoltare și emisii și să își îndeplinească angajamentele de a le oferi acestora finanțare adecvată, tehnologie și sprijin pentru consolidarea capacităților. Pe baza îndeplinirii angajamentelor de finanțare și a mobilizării fondurilor publice, se pot face eforturi pentru a promova dezvoltarea finanțării ecologice și pentru a aduce investiții private în sectoarele cu emisii scăzute de carbon. De asemenea, toate țările ar trebui să stabilească în mod activ piețele de carbon naționale, regionale și globale și mecanisme de stabilire a prețurilor carbonului, să reducă costurile și să crească nivelul reducerilor de emisii, să promoveze inovația tehnologică și dezvoltarea durabilă și să furnizeze țărilor în curs de dezvoltare surse stabile de finanțare pentru a dezvolta capacítatea.
A nouăsprezecea greșeală: În combaterea drogurilor ilicite, în special a opioidelor sintetice precum fentanilul, dorim să colaborăm cu China pentru a împiedica organizațiile internaționale de trafic de droguri să obțină precursori chimici, dintre care multe provin din China.
Faptele: SUA sunt singurele de vină pentru cauza principală a abuzului de fentanil printre americani. Abuzul de narcotice este o afecțiune persistentă care afectează SUA de mult timp, având rădăcini istorice și sociale adânci.
Reprezentând un procent de 5% din populația lumii, SUA consumă 80 la sută din opioidele din lume, ceea ce o face cea mai mare piață de droguri din lume. Există o tradiție predominantă a abuzului de analgezice pe bază de rețetă în SUA, susținută de un lanț complet de companii farmaceutice, reprezentanți medicali și medici. Marketingul complet de către companiile farmaceutice, prescrierea excesivă de către medici, represiunile guvernamentale ineficiente și implicațiile negative ale legalizării marijuanei se numără printre combinația de factori din spatele unei piețe în continuă creștere a narcoticelor. Creșterea abuzului de opiacee în SUA și a deceselor în SUA a început în 1995, când Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) în 1995 a aprobat OxyContin, un analgezic opioid produs de Purdue Pharma. Când vine vorba de descurajarea cererii și de reducerea producției, SUA ar fi trebuit să facă mult mai mult.
În timp ce SUA se confruntă cu cea mai acută provocare a fentanilului din lume, SUA sunt, de asemenea, cel mai mare producător și consumator de droguri asemănătoare fentanilului și până acum, SUA nu au enumerat oficial substanțele înrudite cu fentanil ca o clasă, dar solicită întotdeauna altor țări să ia măsuri. Acesta este un exemplu tipic de „a-i forța pe alții să ia medicamente pentru propria boală”.
Guvernul chinez a adoptat întotdeauna o atitudine de „toleranță zero” față de narcotice și controlează cu strictețe narcoticele, substanțele psihotrope și precursorii acestora. Până la sfârșitul anului 2021, China a reglementat 37 de precursori de droguri și substanțe înrudite cu efedrina pe lista sa de control, care a devenit chiar mai lungă decât lista ONU. China a monitorizat cu strictețe importul și exportul de substanțe chimice în conformitate cu regulile internaționale și cu legile sale interne, iar eforturile și realizările sale în acest sens sunt vizibile pentru toți.
La 1 mai 2019, deși nu a existat un abuz de fentanil pe scară largă sau un pericol imediat în China, guvernul chinez a preluat conducerea în a clasifica substanțele legate de fentanil. Aceasta reprezintă o realizare importantă a implementării consensului la care au ajuns șefii de stat ai Chinei și ai SUA și un exemplu concret al modului în care China, ținând cont de sănătatea, de siguranța și de bunăstarea umanității, a răspuns în mod activ la preocupările SUA, ajutându-le să facă față crizei interne a opioidelor. Partea chineză a luat o serie de măsuri pentru a combate traficul de fentanil și alte substanțe chimice programate, cum ar fi introducerea înregistrării pe nume real a expeditorilor și destinatarilor, examinarea coletelor și controlul cu raze X în sectorul livrărilor expres în regiuni cheie, cum ar fi SUA, iar traficul de fentanil și alte substanțe chimice regulate a fost drastic reprimat. Aceste măsuri au dat roade.
După ce întreaga clasă de substanțe înrudite cu fentanilul a fost listată, Comisia Națională pentru Controlul Narcoticelor din China și Ministerul chinez al Securității Publice au menținut o coordonare strânsă, sinceră și aprofundată cu omologii lor americani, precum Biroul Politicii Naționale de Control al Drogurilor, Biroul pentru Afaceri Internaționale cu Narcotice și Aplicarea Legii, Agenția Națională Antidrog a SUA. Din septembrie 2019, SUA nu au confiscat substanțe înrudite cu fentanilul care să provină din China. SUA și-au exprimat recunoștința față de China de mai multe ori și au subliniat în mod repetat că controlul drogurilor reprezintă un punct important în cooperarea bilaterală de aplicare a legii dintre cele două țări.
Este bine cunoscut faptul că, responsabilitatea pentru prevenirea substanțelor chimice neregulate și utilizarea acestora în fabricarea ilicită a drogurilor revine țării importatoare.
Cu toate acestea, SUA nu au menționat oficial substanțele înrudite cu fentanilul și nici au rezolvat problema consumului intern, ci au ales în schimb să arunce vina asupra altora, susținând în mod fals că „precursorii de fentanil folosiți de organizațiile de trafic de droguri provin din China”. Acest lucru nu reflectă doar motive ascunse, ci și o lipsă extremă de responsabilitate pentru viața și sănătatea poporului american.
În mai 2020, fără nicio dovadă, SUA au adăugat la „Lista de entități” pentru sancțiuni Institutul de Științe criminalistice al Ministerului Securității Publice din China (Institute of Forensic Science of China’s Ministry of Public Security) și Laboratorul Național de Narcotice al Chinei (National Narcotics Laboratory). O astfel de practică de a căuta cooperarea Chinei, pe de o parte, iar pe de altă parte de a impune sancțiuni autorităților chineze de control al narcoticelor, a împiedicat grav funcționarea sistemului de monitorizare a fentanilului din China și a subminat cooperarea împotriva narcoticelor între China și SUA.
În timp ce China și comunitatea internațională întăresc controlul asupra substanțelor înrudite cu fentanilul, problemele pe această tema se deteriorează în SUA, provocând un număr tot mai mare de morți, scoțând astfel la iveală eșecul SUA de a găsi miezul problemei abuzului de fentanil.
China a acționat din bunăvoință și a sfătuit în mod repetat SUA să urmeze practici eficiente recunoscute pe scară largă de comunitatea internațională, cum ar fi intensificarea reglementărilor privind prescripția de fentanil și promovarea conștientizării publice.
Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.
(va urma)
Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.