În ultimul material „China la zi” publicat anul acesta, vă prezentăm un interviu cu Maria Petculescu, câștigătoarea Premiului I la etapa națională a concursului „Podul Limbii Chineze”, acordat Paulei Toma, cercetător CSSR, la scurt timp după reîntoarcerea din China, unde a reprezentat România în calitate de observator (观摩选手, guānmó xuǎnshǒu) la etapa finală a celei de-a 22-a ediții a concursului „Podul Limbii Chineze” pentru studenți, organizată în regiunea autonomă Guangxi din China.
Ediția de anul acesta a reunit în China 138 de concurenți din 120 de țări și aproximativ 100 de studenți observatori. Printre țările participante s-a numărat și România, care a fost reprezentată în calitate de concurent de Ștefania Bratu, câștigătoarea Marelui Premiu la etapa națională a acestui concurs (*vezi interviul cu aceasta aici), și în cea de observator, de Maria Petculescu, câștigătoarea Premiului I. Ambele sunt studente la secția de Limbă Chineză din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, (UB) și foste stagiare ale primului stagiu de practică organizat de CSSR în perioada octombrie 2022- ianuarie 2023.
Redăm mai jos textul integral al interviului:
Paula Toma: Dragă Maria, felicitări pentru câștigarea Premiului I la etapa națională a concursului „Podul Limbii Chineze” pentru studenți, un premiu care ți-a oferit oportunitatea de a reprezenta România în calitate de observator la etapa internațională a acestui concurs, desfășurată în China.Înainte de a ne vorbi despre această experiență, te invit să ne prezinți, pe scurt, parcursul tău și povestea ta cu limba chineză.
Maria Petculescu: Mulțumesc frumos pentru invitație! Mă numesc Petculescu Maria-Stanca, am 21 de ani și sunt studentă în anul III la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea Chineză-Engleză din cadrul Universității București. Am absolvit Colegiul Național „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel, unde am fost la profil real, respectiv științe ale naturii. Studiez limba chineză de aproape 7 ani. Am fost întotdeauna un copil liniștit și retras. Nu mă integram foarte bine în colectivul de la școală, așa că mă refugiam în diverse hobby-uri. În clasa a cincea am redescoperit animația japoneză, care îmi plăcea încă din copilărie. Cumva, lucrurile au evoluat și am ajuns să fiu pasionată de cultura est-asiatică (japoneză, chineză, coreeană). Eram atrasă de zona aceea și îmi doream să învăț una dintre limbi. Chineza a fost prima care a intrat în viața mea, lucru pentru care voi fi mereu recunoscătoare.
Povestea mea cu limba chineză își are debutul în clasa a noua. Pasionată încă din gimnaziu de cultura est-asiatică și pregătită să încerc lucruri noi, nu a fost nevoie să mă gândesc de două ori dacă vreau să studiez limba chineză. Cursurile erau susținute de profesori nativi de la Institutul Confucius din Sibiu. Se făceau o oră și jumătate/două pe săptămână, dar au fost și pauze mai lungi, atunci când se schimbau profesoarele sau când a venit pandemia (cursurile încetând ulterior).Pe parcursul liceului, am participat la diverse evenimente culturale cum ar fi Asia Fest, celebrarea Anului Nou Chinezesc sau spectacole de dans și muzică tradițională chinezească.
Punctul de cotitură în viața acestei eleve de liceu, care se pregătea pentru medicină la acea vreme, a fost tabăra de vară din 2019, organizată în China, care a fost o experiență minunată și … decisivă! Simțeam că trebuie să continui să studiez limba chineză și să mă întorc în China. Astfel am decis să mă înscriu la Limbi Străine, iar cu muncă și pasiune am ajuns aici.Pentru a descrie procesul de învățare al acestei limbi, îl voi cita pe domnul profesor Mugur Zlotea „Chineza se învață greu și se uită ușor”. Într-adevăr, așa este! Nu știam mai nimic despre această limbă atunci când am început să o studiez… Cu toate acestea, știam că este cu totul diferită de limbi precum româna, engleza, franceza și chiar japoneza, ceea ce m-a atras extrem de mult! Întrucât ritmul la cursul de chineză din liceu era unul relaxat, iar cerințele minime, nu mi s-a părut ceva foarte dificil. Tonurile erau în schimb o noutate, iar scrierea…superbă! Impactul s-a produs când am fost nevoită să învăț singură să scriu. Întotdeauna mi-a plăcut să învăț în avans, așa că m-am apucat să „desenez” hanzi-uri (*caractere chinezești) iar și iar, până reușeam să le rețin. Am început să scriem târziu în caractere la liceu și nu ni se cerea să scriem conform regulilor. Primele luni au fost entuziasmante, inedite, frumoase! Așa au fost și cele ce au urmat, așa este și în prezent! Mai târziu, la facultate, m-a uimit cât de profundă poate fi limba chineză și câte înțelesuri se ascund în spatele fiecărui caracter. Gândindu-mă la satisfacțiile pe care mi le-a adus învățarea acestei limbi, până în prezent, pot menționa în primul rând oportunitatea de a vizita China și comunicarea nemijlocită cu poporul chinez. Cred că decizia de a-mi schimba complet planurile de viitor ca urmare a participării mele la tabăra din 2019 din China spune totul! Cât despre punerea în practică a limbii, când ajungi să înțelegi și să te faci înțeles, când reușești să legi prietenii cu diverși chinezi, atunci simți cu adevărat că toate eforturile depuse îți sunt cu adevărat răsplătite! Bineînțeles, există și marea satisfacție de a avea acces la literatură și mass-media în limba chineză, ceea ce mi-a deschis un nou orizont în înțelegere a limbii, a culturii, cât și a societății chineze.
P.T.: În ce a constat participarea în calitate de observator la etapa internațională și cât de diferită a fost experiența ta, comparativ cu cea a colegei tale, Ștefania Bratu, câștigătoarea Marelui Premiu la etapa națională a acestui concurs?
M.P.: După cum spuneam, am vizitat pentru prima dată China în iulie 2019, după ce am absolvit clasa a X-a. Tabără de vară la care am participat mi-a oferit ocazia de a petrece o săptămână la Beijing și una la Shanghai. Să ajung acolo părea un vis devenit realitate! Chiar și după ce am aterizat la Beijing, tot îmi era greu să cred că sunt acolo de-adevăratelea! Printre primele lucruri pe care le-am remarcat se numără arhitectura (melanjul de zgârie-nori și arhitectură tradițională care m-au impresionat enorm), curățenia, amabilitatea oamenilor, prețurile mici, diversitatea și calitatea produselor, transportul în comun (rapid și convenabil, de altfel), și nu în ultimul rând, sentimentul de siguranță de pe stradă, indiferent de ora la care mă aflam afară. Ca o mică paranteză, deși m-am rătăcit pe străzile celor două metropole în fiecare seară cu prietenele mele, nu am avut niciodată parte de o experiență neplăcută! Desigur, a existat un oarecare șoc cultural, însă nu unul atât de mare…Pentru mine cel puțin! Visul meu de ani buni era să ajung într-o țară est-asiatică. Îmi imaginasem acest moment de nenumărate ori…Visam la momentul în care voi auzi o altă limbă, la interacțiunea cu nativii, ceea ce s-a întâmplat în fiecare zi petrecută în China! Eram încă începătoare (aveam HSK 2), dar faptul că nivelul tuturor participanților era relativ același și că mă număram printre cei mai mari ca vârstă, îmi trezea un sentiment de curaj și de responsabilitate, așa că inițiam adesea conversații. Primul meu dialog în limba chineză a fost cu un șofer de taxi, foarte amabil, într-una din serile petrecute în Shanghai, când ne rătăcisem pe străzi și singura variantă valabilă pentru a ajunge din nou la hotel era aceea de a lua un taxi. Mă simțeam atât de fericită și, totodată, atât de împlinită că în sfârșit aveam oportunitatea de a pune în practică tot ceea ce învățasem…și că puteam salva situația…în chineză! Pe stradă, nu înțelegeam decât frânturi din ce auzeam, ceea ce stârnea în mine o dorință din ce în ce mai mare de a progresa.
În China m-am simțit „ca acasă”, și am fost copleștită de tristețe când m-am întors. Vizitele la Orașul Interzis , Palatul de Vară sau Marele Zid Chinezesc mi-au tăiat pur și simplu respirația! Realitatea îmi depășea imaginația! Totul era atât de uimitor, încât am fost printre puținii care nu au suferit din cauza căldurii.
În primăvara aceasta (*2023) am participat la etapa națională a celei de-a 22-a ediții a concursului „Podul Limbii Chineze” pentru studenți, care a constat în trei probe: susținerea unui discurs de minim 3 minute în limba chineză, o probă de cunoștințe de cultură chineză și o probă artistică. Pregătirea pentru participarea la această etapă a durat aproximativ două luni și jumătate. Partea cea mai dificilă a acestor probe mi s-a părut pregătirea discursului, și cred cu tărie, că și ceilalți participanți îmi împărtășesc punctul de vedere. Înfrângerea fricii de a vorbi în chineză în public, așadar proba discursului, a constituit principalul motiv pentru care am decis să mă înscriu la această competiție și, spre surprinderea mea, am câștigat Premiul I. Am fost mulțumită de prestația mea, însă nu mă așteptam să câștig Premiul I.
A doua oară în China s-a simțit exact ca atunci când, după o relație îndelungată la distanță, te reunești în sfârșit cu persoana dragă. Eram mult mai sigură pe mine și pe cunoștințele mele, mă simțeam în largul meu, de parcă revenisem acolo unde îmi era locul! Entuziasmul și bucuria au fost aceleași ca prima oară. Am mers în China în perioada 31 august – 7 septembrie (*2023) , exact după ce colega mea, Ștefania Bratu, câștigătoarea Marelui Premiu la etapa națională a acestui concurs, se întorsese în România.
O săptămână, patru locații de vis, oameni minunați, condiții excelente și mâncare pe măsură!
Prima oprire a fost la Beijing, unde am vizitat pentru a doua oară Orașul Interzis. Un loc absolut magic, pe care aș putea să-l vizitez iar și iar! Din Beijing am luat avionul spre Nanning, unde a avut loc finala ediției de anul acesta a concursului.
Nanning este capitala și cel mai mare oraș după populație din regiunea autonomă Guangxi, din sudul Chinei. Datorită abundenței sale de frunziș subtropical luxuriant, este cunoscut și sub denumirea de „Orașul Verde”. Prezența mea în China, la acest concurs, a constat în asistarea la finala acestui concurs. Am făcut parte din echipa de observatori, formată din aproximativ o sută de tineri, veniți din toată lumea. Fiecare participant a fost rugat să se îmbrace tradițional, în costumul specific țării sale de proveniență, și să învețe cântecul concursului, pe care l-am cântat împreună pe scenă. De asemenea, a avut loc o mică paradă a costumelor tradiționale fiecărui continent, după care am luat loc alături de participanții din top 30 și cei cinci finaliști, sarcina noastră fiind să-i încurajăm și să destindem atmosfera în momentele tensionate, prin reacții pline de viață.
În Nanning am vizitat Parcul de pe Muntele Qingxiu (青秀山Qīngxiù shān), care ne-a impresionat prin frumusețea florei și a reliefului; Muzeul Regional Autonom din Nanning, pentru a descoperi mai multe despre modul în care s-a dezvoltat zona, din cele mai vechi timpuri și până astăzi. După încheierea programului de grup, eram liberi să explorăm orașul și să mergem la cumpărături. Eram cu toții impresionați de sentimentul de siguranță, același pe care-l simțisem în 2019.
Din Nanning am luat trenul de mare viteză până în Yangshuo, unde am asistat la un spectacol de teatru fascinant, lacul fiind scena, iar munții, fundalul. Momentul artistic a fost plin de emoție și de o înaltă ținută, lăsându-ne pe toți cu lacrimi în ochi. Am revenit în oraș a doua zi la lăsarea serii și am fost uimiți de atmosfera plină de viață, de lumini și de arhitectură.
Următoarea oprire era Guilin, unde peisajul montan inedit părea desprins din picturile chinezești. Acolo ne-am îmbarcat pe un vas de croazieră, care ne-a dus până la un mic orășel medieval, unde puteam face cumpărături în clădiri vechi de sute de ani. Bineînțeles, nu am plecat fără să vedem faimosul Moon Mountain (月亮山, Yuèliàng shān) și unul dintre cei mai vechi copaci din China. Ultima destinație a fost Guangzhou, unde am explorat „the night market” (*bazarul de noapte) și am făcut ultimele plimbări pe meleaguri chineze, urmând să ne luăm la revedere a doua zi, când fiecare își lua zborul spre casă.
Despărțirea a fost dureroasă; ne despărțeam de China și de colegii participanți cu care ne împrietenisem chiar din prima zi. Din fericire, am rămas conectați cu ajutorul Wechatului (*aplicație mobilă chinezească de folosință multiplă, care îmbină mesageria, rețeaua de socializare și portmoneul electronic) și sperăm să ne revedem cât de curând, poate tot în China! Am întâlnit tineri inteligenți, muncitori, deschiși, amabili, prietenoși, cu simțul umorului, cu nivele diferite de chineză, dar cu aceeași dorință de a evolua, profesori și voluntari dedicați și energici, gata să ne ajute în orice împrejurare. A fost o experiență de neuitat, pentru care le voi fi profund recunoscătoare tuturor celor care au făcut-o posibilă. Efortul a meritat pe deplin!
P.T : Cum te-ai pregătit pentru cele două etape ale acestui concurs, cea națională și cea internațională? Ce recomandări ai avea pentru studenții care vor participa la acest concurs în anii următori?
M.P. : Pentru etapa națională m-am pregătit riguros. Am lucrat la discurs din luna martie până la finalul lunii mai, spunându-l de zeci de ori, atât singură, cât și în fața colegelor sau a doamnei profesoare Liu Lei, cu care obișnuiam să rămân pentru repetiții după cursuri. Doamna profesoară Luminița Bălan ne-a pregătit pentru proba de cunoștințe de cultură chineză, iar pentru proba artistică, fiecare a fost autodidact până în luna mai, când am făcut ultimele retușuri sub îndrumarea atentă a doamnei coregraf Zhao Yang. Am închiriat o sală de dans, unde să putem exersa și unde petreceam câteva ore săptămânal.
„Podul Limbii Chineze” este un concurs pentru care trebuie să îți faci timp, pentru care trebuie să te dedici, dacă vrei să obții rezultate! Îi sfătuiesc pe pasionații de limba chineză să încerce să participe. Este greu, dar nu imposibil, iar experiența merită 100%! Le mulțumesc doamnelor profesoare, prietenilor și familiei, care m-au ajutat și m-au susținut necondiționat!
P.T : Care consideri că au fost atuurile tale, comparativ cu ceilalți concurenți la etapa națională, care te-au adus în cele din urmă în fața faptului împlinit – câștigarea Premiului I, și, implicit, deplasarea în China pentru a reprezenta România? Anul acesta, după mulți ani, la etapa națională, a existat și o probă de departajare, întrucât tu și alte două colege de-ale tale ați obținut același punctaj.
M.P : Câștigarea Premiului I se datorează eforturilor mari pe care le depun în tot ceea ce fac, indiferent de numărul activităților în care mă implic sau al tipului de domenii despre care este vorba. Într-adevăr, așa este. A existat o probă de departajare, care a constat în a vorbi liber pe scenă timp de câteva minute despre o carte citită din literatura chineză. Ulterior, din cauza nivelului nostru diferit de chineză, subiectul a fost schimbat, având libertatea de a dezbate orice aspect legat de limbă sau de cultură. Eu am ales să vorbesc despre „Visul din Pavilionul Roșu”, roman inclus în bibliografia de anul II, pe care îl citisem cu câteva luni înainte, atât în română, cât și în chineză. Prin urmare, mă simțeam destul de stăpână pe subiect și, în ciuda emoțiilor, am reușit să mă exprim suficient de bine încât să fiu desemnată câștigătoarea Premiului I. Mereu am considerat că fiecare lectură și informație ne îmbogățește și poate deveni utilă la un moment dat! Din acest motiv evit să tratez cu superficialitate materiile care mi se predau sau cărțile pe care le citesc. Experiența mea vine ca o confirmare în acest sens.
P.T: Care sunt planurile tale după absolvirea facultății?
M.P : După absolvirea facultății intenționez să aplic fie pentru una dintre bursele de studiu Confucius (1-2 ani), fie pentru un an de studiu în China, care să mă pregătească pentru înscrierea la un program de masterat. După acești 1-2 ani, mă gândesc să aplic pentru un master în China. Încă nu m-am hotărât în privința domeniului, dar sunt sigură că mă voi decide în perioada următoare, după ce mă voi documenta mai bine, mai în profunzime, și după ce le voi cere și câteva sfaturi domnilor profesori. Nu m-am hotărât în privința unui loc de muncă, întrucât sunt multe variante și nu vreau să ratez nicio oportunitate! Singurul lucru de care sunt ferm convinsă este că sunt pregătită să continui să evoluez, mergând pe drumul de mătase al limbii chineze. Îți mulțumesc! 谢谢你 (Xièxiè nǐ)!
P.T: Și eu îți mulțumesc și îți doresc ca toate visurile să devină realitate!