Pe data de 27 septembrie 2023, artista și galerista de origine chineză Chen Leilei a acordat un interviu exclusiv, în limba chineză, Paulei Toma, cercetător la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „I.C.Brătianu”, Academia Română, și coordonator al proiectului „China la zi”.
Chen Leilei (陈磊磊) este un artist special, care nu doar a studiat și a lucrat în România, ci a asimilat și multe elemente culturale românești, dobândind un nivel superior de cunoaștere a limbii române. În august 2020, a inaugurat galeria de artă Leilei Gallery, consolidând astfel implicarea în piața de artă românească, fiind totodată primul și singurul cetățean chinez (până în prezent) cu o astfel de inițiativă antreprenorială în România. În calitate de galerist, a avut interacțiuni și cu case de licitații precum Artmark. Anul acesta a fost prezentă pentru prima oară la Festivalul Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu (SCAF), cel mai mare eveniment cultural-diplomatic din România, cu proiectul fotografic „Sinele Oglindă/Looking glass self.” Ediția SCAF 2023, organizată anul acesta în perioada 16-30 septembrie 2023, la Muzeul Național Brukenthal, „a deschis o platformă de cercetare și de dialog cu inserții internaționale între artiști, arhitecți, curatori, critici de artă, manageri de instituții culturale și platforme culturale independente, cât și specialiști din muzee care au completat programul expozițional cu o serie de conferințe și prelegeri.”
Redăm mai jos textul integral al interviului.
Paula Toma: Dragă Leilei, îți mulțumesc pentru disponibilitatea de a împărtăși unui public larg mai multe despre tine și despre activitățile interesante pe care le întreprinzi. Te invit, mai întâi, să ne prezinți pe scurt parcursul formării tale.
Chen Leilei: Și eu îți mulțumesc pentru invitație, Paula. Mă numesc Chen Leilei, am 43 de ani, sunt artistă și galeristă. M-am născut în China, în orașul Zhengzhou, provincia Henan, unde am studiat până la vârsta de 21 de ani. Am vizitat România pentru prima dată în luna august a anului 2009. A fost o vizită relativ scurtă, de doar zece zile, însă suficientă pentru a rămâne puternic impresionată de splendidele peisaje naturale ale României, de căldura și prietenia oamenilor și de cultura sa națională unică. Gândul mă poartă acum la castelul Castelul Peleș, cea mai impresionantă și elegantă construcție din România; la lumea misterioasă și fascinantă a castelului Bran; la salinele din România, în care ai vrea să petreci ore în șir, și mă voi limita la a da un singur exemplu – salina Turda, considerată cea mai spectaculoasă salină din Europa; la peisajele fascinante ale orașelor Brașov și Sinaia; la obiectele și produsele de artizanat românești și, nu în ultimul rând, la stilul unic al picturilor murale ale bisericilor din România. M-am reîntors în anul 2016 pentru a începe un program de master în pictură, ale cărui cursuri au fost cu predare în limba română. Învățarea unei limbi noi mi-a ridicat multe dificultăți, pe care am reușit însă să le depășesc cu ajutorul profesorilor și al colegilor, finalizându-mi cu succes toate cursurile. Am absolvit două programe de studii universitare de master, respectiv unul în Pictură la Universitatea Națională de Arte din București, al doilea în Fotografie și Fotovideo la aceeași universitate. M-am stabilit în România, împreună cu familia, de aproximativ zece ani. Pe lângă artă, mai sunt pasionată și de literatură, de filme și de călătorii.
P.T.: Care a fost prima impresie pe care ți-a produs-o viața în România și, cum privești după zece ani societatea românească?
C.L.: Prima mea impresie despre viața în România a fost că oamenii sunt prietenoși și generoși. Societatea românească este stabilă și cu o infracționalitate redusă, iar oamenii trăiesc liniștiți și muncesc cu hotărâre. Acestea au fost și principalele motive pentru care am decis să rămân aici.
P.T.: Ce te-a determinat să pui bazelegaleriei tale?
C.L.: Încă din perioada studiilor, am descoperit că în România sunt mulți artiști buni, multe persoane care dispun de un potențial creativ. Și, de asemenea, că arta contemporană chineză este în plină expansiune și se globalizează treptat. Așadar, m-am gândit că, deschiderea unui spațiu expozițional la București ar putea promova mai bine dialogul cultural între scenele de artă contemporană europeană și cea asiatică.
P.T.: Cum a fost demersul de înființare a galeriei? Cât timp ți-a luat să alegi locația aceasta superbă?
C.L.: Ideea de a deschide o galerie de artă era foarte veche. În 2019, am început să caut un spațiu potrivit, ceea ce nu a fost deloc ușor. Am vizitat multe spații, însă fără vreun rezultat. Nu găseam ceea ce căutam. Întâmplarea a făcut ca, într-o zi, când mă plimbam pe la Piața Romană, să zăresc această casă, care tocmai fusese renovată pe exterior, dar în interior nu avea nimic…nu apă, nu electricitate, nu gaze… nici măcar scări. Procesul de renovare a fost unul anevoios, care a durat aproximativ jumătate de an, fiind necesare, în nenumărate rânduri, revizuiri ale planului de renovare. Le voi fi veșnic recunoscătoare domnilor Petru Lucaci și Chen Lusheng, care pe tot acest parcurs mi-au oferit sugestii valoroase. Datorită lor, serviciile oferite de Leilei Gallery sunt profesioniste și îmi asigură expunerea în condiții optime ale operelor artiștilor.
P.T: Câte expoziții ai găzduit până în prezent? Care au fost cele care s-au bucurat de cel mai mare succes și cum îți explici acest lucru?
C.L: De la deschiderea oficială a Leilei Gallery din august 2020 până în prezent, am organizat șaisprezece expoziții de artă, incluzând expoziții de sculptură, pictură, fotografie, arta instalației, artă interpretativă etc. Datorită profesionalismului de care Leilei Gallery a dat întotdeauna dovadă, fiecare dintre expozițiile sale a atras un număr mare de vizitatori, aducând tuturor un festin vizual. În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, ținând cont de unicitatea fiecărei expoziții, mi-e absolut imposibil să fac o astfel de evaluare. Punem mult suflet pentru fiecare expoziție în parte și depunem mari eforturi ca ea să se bucure de succes. În prezent, la Leilei Gallery, iubitorii de artă se pot bucura de expoziția „Ecologiile grijii și îngrijirii. Cap. 3: Plante ritualice, Cap. 4: Plante afrodiziace”, inițiată de Gabriela Mateescu. Vernisajul acesteia a avut loc pe data de 16 septembrie, ea fiind deschisă până pe data de 30 octombrie 2023. Expoziția „Ecologiile grijii și îngrijirii. Cap. 3: Plante ritualice, Cap. 4: Plante afrodiziace” alătură arta contemporană unor proiecte de arhitectură și de cercetare a naturii botanice, o construcție curatoriată colectivă, care ghidează o incursiune vizuală, poetică, și totodată practică în complexitatea relațiilor omului cu flora planetară. Pornind de la rolul hrănitor, vindecător, atributele magice, mitice, imaginația simbolică sau uzul în diferite aspecte ale vieții, (de la îmbrăcăminte, arhitectură sau produse farmaceutice), expoziția este împărțită în patru secțiuni, inspirate de cultura pop, populară, respectiv înțelegerea comună astfel: plante utile, otrăvitoare, afrodiziace și ritualice. Taxonomiile botanice actuale se regăsesc amestecate în această micro antropologie vizuală a florei contemporane. Expoziția devine un spațiu de reflecție, învățare și dezvățare a relațiilor omului cu natura vegetală. Ce este natura? Cum ne gândim la natura botanică? Ce loc au plantele în viața noastră? Ce rol avem noi în viața lor? „Ecologiile grijii și îngrijirii” pornește de la o serie de întrebări care vizează relația omului cu natura botanică, decelate din omonimia cuvântului „grijă”.
P.T.: Cum îți selectezi artiștii plastici pentru colaborare? Ai avut interacțiuni cu case de licitații în calitate de galerist?
C.L.: Poziția în piața de artă a unei galerii este foarte importantă. Misiunea principală a Leilei Gallery este să îmbrățișeze arta contemporană și să se concentreze pe subiecte de ultimă oră și creativitate în artă. Nu invităm doar artiști recunoscuți, precum Mircea Roman și Florentina Voichi (expoziția „Inaudible”), Petru Lucaci (cu expoziția personală „Dyptich”, „Clarobscur” și „Material Scapes”), Iosif Kiraly, Aurora Kiraly, Darie Dup etc., ci salutăm și sprijinim, de asemenea, și artiștii și curatorii talentați în curs de dezvoltare. La o analiză atentă a expozițiilor de grup pe care le-am susținut până în prezent pentru tinerii artiști, se poate observa că mulți dintre cei promovați sunt studenți ce debordează de energie și talent. Și da, am avut interacțiuni cu case de licitații precum Artmark. Ele ocupă un loc important pe piața de artă, fiind cele care promovează relațiile dintre colecționari și artiști și care pot servi tuturor. În prezent, cei care participă la licitațiile offline sunt din ce în ce mai puțini, majoritatea optând pentru cele online.
P.T: Ai putea să numești trei artiști români de succes, pe care îi prețuiești în mod deosebit?
C.L.: Sigur că da! Constantin Brâncuși, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian.
P.T: Cred că ești cea mai potrivită persoană pentru a face o analiză comparativă a pieței de artă din China și România. Ai putea identifica asemănări și deosebiri? Care ar fi acestea? Ce aspecte ale artei chineze atrage publicul român, sau invers, ce trăsături ale artei românești răspund receptivității chineze?
C.L.: Există unele asemănări între piețele de artă din România și cele din China. De exemplu, picturile și sculpturile sunt în continuare curentul principal al pieței, iar grupurile de colecționari sunt, de asemenea, relativ similare. Desigur că, din cauza condițiilor naționale diferite ale fiecărei țări, performanța pieței de artă prezintă și multe deosebiri. De exemplu, istoria îndelungată și cultura splendidă fac ca lucrările de caligrafie și pictură din China antică să ocupe o poziție importantă pe piața obiectelor de artă chineză. În prezent, tot mai mulți tineri se regăsesc în rândul colecționarilor, ceea ce are strânsă legătură cu dezvoltarea economică a Chinei. Publicul român are un interes puternic pentru cultura tradițională chineză, despre care a dobândit o anumită înțelegere, și este nerăbdător să vadă și să înțeleagă mai multe despre arta contemporană chineză. Din punct de vedere istoric, artiștii chinezi au fost influențați într-o anumită măsură de unii artiști români. De exemplu, expozițiile cu lucrările semnate de Eugen Popa și Corneliu Baba din China s-au bucurat de un mare succes, atrăgând un public numeros. Arta contemporană românească este foarte diversă, iar lucrările artiștilor debordează de emoții sincere și creativitate. Aici rezidă farmecul ei.
P.T.: După atâția ani petrecuți în România, probabil îți sună cunoscută clasica întrebare „Te poți întreține din artă”?…Ce ai avea de spus pe marginea acesteia și ce recomandări ai avea pentru tinerii artiști?
C.L.: Mulți artiști practică și alte activități, au economii sau venituri ale familiei pentru a-și susține creația artistică. Eu fac la fel. În plus, nu cred că succesul unui artist înseamnă a câștiga bani. De aceea, le recomand mai întâi tinerilor artiști să găsească răspunsul la următoarele două întrebări: 1. „De ce vreau să devin artist?” și 2. „Ce este succesul?”. Cred că abia atunci își vor cunoaște propria direcție.
P.T.: Care sunt planurile tale de viitor? Te gândești la o reîntoarcere în China? Dacă da, ai continua activitatea în același domeniu, beneficiind de experiența acumulată în România?
C.L.: Cu siguranță voi rămâne angajată în permanență în activități de artă. Cel mai probabil voi rămâne în România pentru o perioadă lungă de timp, asta pentru că trăiesc și muncesc aici de mult timp, iar în China pentru o scurtă perioadă de timp. Experiențele și câștigurile pe care mi le-a oferit România cred că îmi vor aduce beneficii oriunde mă aflu, de aceea sunt veșnic recunoscătoare și iubesc această țară.
P.T.: Dragă Leilei, îți mulțumesc încă o dată pentru toate informațiile prețioase oferite și îți urez mult, mult succes și inspirație în toate proiectele pe care le derulezi!
C.L. : Și eu îți mulțumesc!