Henrieta Șerban*
Cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist i-a conferit lui Xi Jinping încă un mandat conducere după un deceniu de putere. Ce se profilează la orizont în lumea contemporană, ale cărei schimbări seamănă a degringoladă, și în China? Runaway world nu a fost niciodată un concept mai actual.
Sursa: Reuters
Ce a însemnat deceniul trecut, ce va însemna cincinalul următor? În decursul unui deceniu, am fost martorii degradării percepțiilor despre China în Occident și țările aliate cu SUA, deși, în pandeemie, s-au înregistrat și maxime admirative, îngăduitoare față de factorii contextuali și autoritariști ai mărețelor realizări chineze. Raportarea Chinei la Taiwan a readus Occidentul la preocupările specifice față de drepturile omului. Alegerile americane au adus declarații severe față de China (doar un exemplu dintre multele exemple disponibile, Dave Matthews la Columbus, Ohio, 24 octombrie 2022). Dar alegerile au trecut și în China și în SUA. Noul cincinal sau, poate, chiar noul deceniu al conducerii lui Xi Jinping aduce, destul de firesc, noi convorbiri și negocieri ale SUA cu China, ale cărei interese nu pot fi ignorate nici de SUA și nici de către omenire în conjunctura actuală, în care subminarea poziției Rusiei și a formării unui bloc pro-rus cu legitimare din partea Chinei devin prioritare.
Wall Street Journal: Stabilizarea relațiilor China-SUA
Un alt aspect caracteristic deceniului încheiat al vechiului mandat: președintele Xi Jinping a inițiat o pleiadă de declarații și acțiuni extrem de populare pentru a elimina corupția din cadrul Partidului Comunist, inițiate printr-o campanie de semnături, care sa dovedit popular în rândul publicului și despre care numeroși analiști spun că a fost, de asemenea, a dat legitimitate unui instrument util pentru eliminarea oponenților politici. Noul cincinal (sau poate deceniu?) aduce loialism. Președintele chinez beneficiază de un Comitet permanent al Biroului Politic format în întregime din loialiști, devenind astfel cel mai puternic conducător al Chinei de la Mao Zedong.
Mulți salută conducerea sa naționalistă, ideologică și „realizările sale de reper”, deși acestea pot fi, în mare parte, opera propagandei. Fapt este că în continuare o majoritate vede în președintele Xi Jinping o persoană care înțelege oamenii și rostul cenzurii din ce în ce mai mari. Dar, conform The Guardian, protestele și ecourile lor pe rețelele de socializare, dispar ca și cum n-ar fi fost, ca și activiștii, savanții ori avocații, dacă nu au părăsit țara,. Anularea disidenței, extinderea cenzurii sunt ceva cotidian. Oponenții regimului sunt „alocați” în centre secrete de detenție, frumos denumite „centre desemnate de rezidență supravegheată”.
Președintele Xi Jinping a manageriat cu succes criticile și protestele interne, eliminând spațiul pentru disidență, în timp ce cenzura din interiorul „Marele Firewall” al Chinei se intensifică constant.
Noul cincinal va perpetua problemele tot mai mari ale Chinei. Analizele indică problemele economice, bomba demografică cu ceas a țării, precum și controlul sporit al statului, în general, și de strategia zero-Covid din ce în ce mai nesustenabilă, iar poziția de forță a Chinei în noile relații internaționale ale semiconductorilor este valorificată. China devine tot mai sigură pe sine.
Noul Xi Jinping este o forță înconjurată de oameni care nu pot spune adevărul astfel că deja, în mod periculos, președintele Xi Jinping riscă să fie cultivat în spiritul unui vis propagandistic, cu efecte în distorsionarea și ineficiența conlucrării internaționale, precum și în izolarea Chinei de posibilele soluții pentru problemele sale acute și tradiționale.
Altfel spus, aceste provocări sunt prea vaste și complexe pentru a fi rezolvate de o singură persoană, de orice fel de lider maximal, oricât de plin de calități. Dacă renunță la adevăr pentru marele vis propagandistic, chiar și cel mai bun conducător nu poate performa conducând oameni prea speriați să spună adevărul. Viitorul previzibil al Chinei se împletește cu viitorul omenirii în moduri evidente și în alte moduri pe care următorii cinci sau zece ani le vor evidenția cu siguranță.
Sursa The Guardian
Democratizarea a suferit mai multe inversări în 2021, procentul oamenilor care trăiesc într-o democrație scăzând cu mult sub 50% și regimurile autoritare câștigând teren. Raportul din acest an arată că democrația a cunoscut cel mai mare declin anual din 2010, când prăbușirea financiară globală a dus la eșecuri majore. Scorul indicelui a scăzut pentru toate regiunile, cu excepția uneia, restricțiile legate de pandemie continuând să restrângă libertățile individuale.
Pe lângă imaginea complet al clasamentului global, o rezumare regională și o privire asupra factorilor cheie din țară, ediția cea mai recentă a grupului de analiză Economist Democracy Unit (EIU) ne confruntă cu un Indice al Democrației cel puțin îngrijorător care ridică întrebarea: Cât de mare este provocarea infuzată de modelul politic al Chinei la nivel global?
Foto: China. Sursa aici.
Congresul partidului din China a semnalat continuitate. Atenție însă, deși investitorii văd în mod normal continuitatea ca pe un lucru pozitiv, cu toate acestea, în acest caz, continuitatea înseamnă și propagandă, îndoctrinare, cenzură și controlul acerb al populației, restrângerea zonelor de negociere și „independență” în problema Taiwan (să ne amintim numai că vizita din august la Taipei a președintelui Camerei SUA, Nancy Pelosi, a generat exerciții militare chineze la o scară fără precedent), perpetuarea poziției Chinei „zero Covid” care este aici pentru a rămâne și lipsa oricărui „apetit” în cadrul conducerii chineze pentru schimbări majore în politica economică sau pentru reforme de piață.
Ca emanație directă a „visului propagandistic”, președintele Xi a intensificat controlul de stat și așa-zisa „îndrumare a economiei”, inclusiv o represiune amplă asupra sectoarelor cele mai libere din sectorul privat, în special platformele online și educația cu scop profit. Restricționarea anumitor sectoare, precum și impactul restricțiilor în curs de COVID-19, au dus la creșterea șomajului urban și au redus încrederea consumatorilor.
Zero-Covid este printre cei mai importanți factori care conduc încetinirea economică a Chinei și ne așteptăm ca această politică să persistă în 2023. Ca urmare, arată analizele EIU, ne așteptăm acum ca țara să înregistreze o creștere reală a PIB-ului de doar 3,3% în acest an. Experții EIU apreciază că creșterea economică a Chinei va avea o tendință sub 5% pe an în anii disfuncționali ce ne vor aduce în pragul anilor 2030. Deceniul apus, de creștere anuală cu două cifre s-a încheiat înainte ca Xi să preia mandatul, iar rata de creștere a scăzut, ceea ce era inevitabil pe măsură ce dimensiunea economiei crește. Totodată, veniturile au crescut constant sub Xi. În aceste condiții, nu puțini analiști avertizează că modelul Chinei, bazat pe infrastructură, cu investiții grele, este din ce în ce mai nesustenabil și va avea drept consecință o încetinire suplimentară a creșterii economice.
Pe scurt: „Având în vedere rolul Chinei ca a doua economie din lume, încetinirea economică a țării are consecințe uriașe asupra cererii globale. Aceasta este o schimbare majoră față de ceea ce am văzut în anii imediat după criza financiară globală și în deceniul care a trecut de atunci. Acest lucru va avea consecințe pentru exportatorii, de la Germania la Taiwan și până în Australia, care au devenit cu toții foarte dependenți de piața chineză”, arată Nick Marro, analist și expert EIU.
Așadar, să încercăm să nu ne păcălim; în condițiile în care democrațiile lumii noastre dau semne de oboseală și autocratism, problemele Chinei sunt problemele lumii noastre, problemele noastre.
*Henrieta Șerban este cercetător științific dr. hab., la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu”, al Academiei Române.