China testată în Hong Kong. Care este semnificațianstrategică a ultimelor alegeri?

Sursa: theweek.in

În precedentul articol, despre modul în care identitatea națională din Hong Kong este percepută în relație cu securitatea națională a Chinei, am scos în evidență dimensiunile acestei identități din Hong Kong (analiza aici). Iată că recent încheiatele alegeri din Hong Kong, în ciuda rezultatelor care pot părea înșelătoare, au evidențiat și ele aceste falii identitare din societatea de acolo, care uneori pot fi deghizate în falii politice, dar și invers, cele politice pot degenera în falii identitare.

După cum detaliasem în precedentul articol, marile manifestații de stradă, amplele proteste din Hong Kong deveniseră deja o dimensiune a identității locale. La fel și lupta politică. Dar care sunt dimensiunile acestor falii din societate după recentele alegeri de duminică, 19 decembrie? Occidentul le-a criticat ca fiind încununarea eforturilor Beijingului de a eradica orice opoziție în Hong Kong, în timp ce Beijing susține că astfel se deschide calea către stabilitate, prosperitate și că doar „patrioții” vor conduce.

Iată pe scurt o parte din declarația comună a celor din „Five Eyes” (Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie și SUA), care își „exprimă gravele îngrijorări pe tema eroziunii elementelor democratice ale sistemului electoral al Regiunii Administrative Speciale. Acțiuni care subminează drepturile, libertățile și gradul înalt de autonomie ale Hong Kong-ului amenință dorința noastră comună de a vedea Hong Kong-ul reușind.”

Alegerile locale din 2019. În loc de un scurt istoric, pentru a ajuta la înțelegerea contextului actual, dăm exemplul unui precedent, al alegerilor locale din 2019. Atunci s-au desfășurat alegerile locale pentru Consiliile Districtuale în Hong Kong, ceea ce unii au numit „ultimele alegeri libere” de aici. Deși miza nu a fost foarte mare, importanța acestora fiind mai mult locală, participarea la vot a fost uriașă, circa 71% dintre cetățenii cu drept de vot, iar câștigul forțelor așa-zise pro-democrație și localiste a fost fără precedent, 389 din 452 de locuri, de la 124 cât avuseseră înainte, reușind să câștige majoritatea în voturi și aleși în toate cele 18 districte, partidele pro-Beijing reușind să păstreze controlul asupra unui singur Consiliu Districtual, câștigând doar 58 de locuri din 300 cât avuseseră înainte. Este clar însă că aceste alegeri au atras îngrijorarea și atenția Beijingului, au constituit un semnal de alarmă pentru ce putea urma și în această notă se pot citi reacțiile Beijingului care au urmat, adică Legea Securității Naționale și schimbările aduse Legii electorale.

Sursa: The New York Times

Sistemul politic din Hong Kong. Pentru a putea înțelege mai bine ce reprezintă aceste alegeri recent încheiate și pentru a înțelege un pic climatul politic de acolo, începem printr-o scurtă prezentare a sistemului politic din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, așa cum este denumirea oficială.

În 1990, China a adoptat Legea de Bază (The Basic Law), concepută în urma unor tratative britanico-chineze, Lege care va funcționa ca un fel de constituție a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong după revenirea acesteia la China în 1997.

Legea Electorală. În martie 2021, Beijingul a adoptat mai multe amendamente Legii Electorale, care se pare că îi vor garanta mult mai mult control asupra scenei politice din Hong Kong. Pe 29 mai 2021, Carrie Lam, șefa executivului din Hong Kong, a semnat aceste amendamente, care vor crește numărul celor din Comitetul Elector, care alege șeful executivului, de la 1.200 la 1.500, și numărul celor din Consiliul Legislativ crește la 90 de legislatori, dintre care însă doar 20 vor fi aleși în mod direct, față de 35, câți erau aleși direct în trecut. Desigur, de partea cealaltă, Beijingul și reprezentanții săi susțin că schimbările vor aduce stabilitate și se vor asigura că doar „patrioții” vor ajunge la conducere în Hong Kong. Prin recentele alegeri de duminică, 19 decembrie 2021, aceste schimbări și-au adus din nou roadele, acestea fiind cel de-al doilea rând de alegeri care se desfășoară sub prevederile acestor amendamente, după cele pentru Comitetul Elector din septembrie. Ca o notă, aceasta a coincis cu cea mai scăzută prezență la vot din istoria alegerilor din Hong Kong.

Comitetul Elector este un element major în împărțirea sferelor de influență și de putere în Hong Kong. De asemenea, controlul acestuia este obiectul unui interes crescut la Beijing, interes manifestat prin schimbările aduse Legii electorale menționate mai sus. Comitetul Elector nu alege doar 40 dintre membrii Consiliului Legislativ, dar alege și Șeful Executivului din Hong Kong, iar următoarele alegeri pentru Șeful Executivului au loc pe 27 martie 2022.

Sursa: news.cgtn.com

Alegerile din septembrie 2021 pentru membrii Comitetului Elector au fost primele alegeri care se desfășoară în noile condiții impuse de la Beijing, foarte diferite față de cele de dinainte. De exemplu, numărul celor care îi aleg pe acești electori a scăzut de la 246.000 în 2016 la aproape 8.000 anul acesta. De asemenea, din cauza arestărilor, a noilor reguli electorale și a noilor verificări și aprobări prealabile a candidaților, s-au înscris mult mai puțini competitori pentru aceste locuri decât în anii trecuți. Aceasta și amendamentele aduse de la Beijing, restructurarea Comitetului Elector, au făcut chiar ca, înaintea alegerilor, dintre cele 1.500 de locuri să fi fost atribuite deja 1.084, iar la alegerile din septembrie, unde au putut vota până la urmă în jur de 4.800 de oameni, dintre care au votat efectiv aproape 90% (ceea ce a constituit un exercițiu de imagine pentru Beijing), să se dispute doar 364 de locuri între 412 candidați.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele care poate că i-au împins pe cetățenii de rând să considere că lucrurile sunt deja stabilite și degeaba se duc la alegerile legislative din această iarnă. Trebuie menționat și faptul că, potrivit noii Legi a Securității Naționale și Legilor electorale, orice potențial candidat la alegeri pentru un loc în Consiliul Legislativ, Comitetul Electoral sau ca și Șef al Executivului trebuie aprobat în prealabil de un Comitet pentru Apărarea Securității Naționale, care este supervizat direct de către Guvernul Central al Poporului (Consiliul de Stat) din China, aprobare care nu este deloc formală.

Consiliul Legislativ al Regiunii Administrative Speciale Hong Kong (LegCo) reprezintă legislatura unicamerală a Hong Kong-ului. Printre prerogativele acestui Consiliu Legislativ se numără puterea de a adopta legi, de a le amenda sau de a le respinge, chestionează activitatea guvernului, aprobă bugete, cheltuieli publice și impunerea de taxe, de asemenea are prerogative de a se implica în puterea juridică a regiunii prin avizarea numirii sau a revocării judecătorilor Curții de Apel Final și a judecătorului-șef al Înaltei Curți. De asemenea, are puterea de a pune sub acuzare Șeful Executivului. În concluzie, importanța ca această cameră să fie sub controlul Beijingului este una foarte mare, lucru care s-a și încercat și reușit prin schimbările survenite în Legea Electorală.

Această Cameră Legislativă constă din 90 de locuri (în creștere de la 70, în urma amendamentelor aduse Legii electorale de Beijing), locuri împărțite între 3 tipuri de circumscripții:

  • Circumscripții Geografice – unde votanții își pot alege direct reprezentanții = doar 20 de locuri;
  • Circumscripții Funcționale – aici pot vota persoane fizice, dar și unele persoane juridice, ca organizații sau corporații; acestea sunt repartizate diferitelor ocupații sau sectoare de activitate din Hong Kong, ca de exemplu: contabilitatea, agricultură și pescuit, sectorul medical, juridic, educație etc.; o Circumscripție Districtuală funcțională, prin care se mai alegeau 5 membri prin vot popular, pe lângă cei 20 aleși în circumscripțiile geografice, a fost desființată în 2021 = se aleg în total 30 de locuri;
  • Circumscripția Comitetului Elector – sunt aleși de către membrii Comitetului Elector = 40 de locuri.

Sursa: hongkongfp.com

Principalele partide din Hong Kong.

Partide pro-Beijing:

  • Democratic Alliance for the Betterment and Progress of Hong Kong (DAB) – în general, cel mai puternic partid din Hong Kong
  • Business and Professionals Alliance for Hong Kong (BPA) – al doilea partid ca mărime din Hong Kong
  • Liberal Party
  • The Hong Kong Federation of Trade Unions (HKFTU)

Partide pro-democrație sau din afara sistemului:

  • Democratic Party – cel mai vechi și mai mare partid pro-democrație din Hong Kong, al treilea ca mărime
  • Civic Party

Cu toate acestea de mai sus spuse, trebuie să luăm în considerare, atunci când ne uităm la puterea partidelor de mai sus, că votul liber popular nu este extins în Hong Kong, iar pentru o viziune echilibrată a politicii de acolo trebuie luate în considerare și alegerile locale din 2019, atunci când votul popular a fost impresionant atunci când s-a putut manifesta.

Prezentarea rezultatelor alegerilor de duminică, 19 decembrie 2021. Aceste alegeri ar fi trebuit să aibă loc în 2020, însă au fost amânate pe motivul pandemiei. Au fost voci care au susținut că amânarea a fost mai degrabă din alte motive, poate și pentru a permite intrarea în vigoare a tuturor efectelor Legii Securității Naționale și a amendamentelor aduse Legii electorale, care au schimbat complet „jocul” politic din Hong Kong. Drept rezultat, conform unei analize citate aici, 82 de locuri din 90 au fost câștigate de către politicieni pro-Beijing, 1 singur pro-democrație, iar pentru ceilalți 7 nu se știe exact afilierea politică. Diferența față de Consiliul Legislativ trecut, 2016-2020, este uriașă. Iată mai jos un grafic care arată cum a stat situația după alegerile din 2016, iar comentariile sunt de prisos. Mai jos se vede și diferența de participare la vot – 58,3% în 2016, versus 30,2% în 2021.

Sursa: The Economist

Prezența la vot în alegerile precedente. Pentru comparație, vom arunca o privire asupra prezenței la vot la alegerile precedente. Din nou, situația este un pic asemănătoare celei din România, unde alegătorii nu au încredere în clasa politică, nu se simt reprezentați de aceasta, nu participă la vot sau votează anulându-și votul prin diferite metode, în semn de protest. De exemplu, o contabilă în jur de 20 de ani din Hong Kong spune: „Votul meu nu ar conta deloc, pentru că în cele din urmă oamenii Beijingului câștigă”, iar atitudinea ei este împărtășită de multă lume.

Sursa: statista.com

Legea securității naționale în Hong Kong, un „game changer”. Pe 30 iunie 2020, Beijingul impunea o Lege a Securității Naționale în Hong Kong. În primul an au fost arestați pe baza acestei legi 117 persoane și 61 au fost acuzate. De la începutul acestui an și până în iunie au fost arestate pe baza ei 70 de persoane, conform acestui raport despre Hong Kong al Secretarului de Stat pentru Afaceri Externe, Commonwealth și Dezvoltare, înaintat Parlamentului Britanic pe 14 decembrie, pentru primele 6 luni ale anului 2021. Conform acestuia, între 6 și 7 ianuarie 2021 poliția a arestat 55 de politicieni și activiști pro-democrație pentru subversiune. Acest număr cuprindea aproape pe toți legislatorii pro-democrație care fuseseră aleși în cel de-al șaselea Consiliu Legislativ, la fel și Consilieri Districtuali și un avocat american pentru drepturile omului. Iată ce declara pe 6 ianuarie Dominic Raab, Secretarul pentru Afaceri Externe al Marii Britanii:

„Arestările în masă ale politicienilor și activiștilor în Hong Kong sunt un atac grav la adresa drepturilor și libertăților așa cum erau acestea protejate prin Declarația Comună. Aceste arestări demonstrează că autoritățile din Hong Kong și China au indus în mod special în eroare lumea în ceea ce privește adevăratului scop al Legii Securității Naționale, care este folosită să strivească nemulțumirile și vederile politice diferite. Regatul Unit nu va întoarce spatele oamenilor din Hong Kong și va continua să ofere conaționalilor britanici (de peste hotare) dreptul de a trăi și de a lucra în Regatul Unit.”

Lista schimbărilor întreprinse de China în statutul Hong Kong-ului sau în societatea de acolo continuă în raport cu închiderea ziarului Apple Day (anti-Beijing), 12 „hongkonghezi” reținuți în China continentală, amendamente aduse Legii Imigrației, între 9 iunie 2019 și 30 aprilie 2020 un număr de 10.260 de persoane arestate în legătură cu protestele împotriva legii extrădării ș.a.m.d.

Sursa: dw.com

Acestea fiind spuse, Marea Britanie a primit doar în prima jumătate a acestui an 65.000 de cereri din partea unor locuitori din Hong Kong pentru o viză specială de 5 ani care le-ar permite să locuiască în Marea Britanie. Această cifră este una foarte mare, iar guvernul britanic estimează că în următorii ani circa 475.000 de persoane din Hong Kong vor aplica pentru această viză, care le oferă posibilitatea obținerii rezidenței.

Climatul în schimbare din Hong Kong, presiunile Chinei, sunt cele care i-au făcut pe cei mai mulți dintre aceștia să plece, având aici exemplul unui profesor ale cărui cursuri de „studii liberale” au fost anulate, pentru a face loc unor cursuri de „educație patriotică” pentru a crește suportul pentru Partidul Comunist. De asemenea, aici avem câteva exemple despre modul în care se spune că Beijingul rescrie istoria Hong Kong-ului, redenumind sau omițând capitole întregi din istoria recentă sau mai îndepărtată, ținând cont de faptul că la Beijing s-a considerat că educația greșită „liberală” este cea care i-a îndepărtat pe tineri de valorile Chinei continentale.

Sursa: bbc.com

Bao Pu, proprietarul unei edituri, spune destul de explicit că reevaluarea influenței britanice asupra Hong Kong-ului este justificată, pentru că în perioada colonială rezidenții chinezi au fost supuși segregării și rasismului, lucruri abia menționate înainte, dar este rău și să se încerce ștergerea cu totul a moștenirii acelei perioade, faptul că „Ei (autoritățile pro-China, n.r.) au ambiția de a eradica acea identitate „hongkongheză”, care este diferită de identitatea chineză.”

De asemenea, la sfârșitul anului trecut guvernul a instituit o linie telefonică unde se pot denunța anonim cei care încalcă Legea Securității Naționale. Autoritățile au anunțat că din primele ore de funcționare a acesteia au primit peste 1.000 de sesizări. Cetățenii pot suna sau depune anonim prin e-mail, sms-uri sau mesaje WeChat inclusiv imagini video, fotografii etc. care să incrimineze alți cetățeni care ar încălca această Lege. De altfel, una dintre femeile care au cerut și au primit viză pentru Marea Britanie, conform articolului menționat mai sus, a și spus explicit că îi era frică să nu fie într-o zi raportată la această linie telefonică de proprii ei copii, care ar fi urmat să fie îndoctrinați la școală. Această metodă este una care trezește amintiri foarte dureroase în China (și în tot arealul fost comunist) din timpul Revoluției Culturale a lui Mao, după cum se poate vedea aici din mărturiile unui cetățean chinez care a experimentat pe propria lui piele ce înseamnă denunțul generat de propagandă.

Creșterea economică a Hong Kong-ului. Cu toate problemele politice și cele create de pandemie, în ciuda avertismentelor mai ales occidentale care spun că aceste intervenții în forță ale Chinei în democrația din Hong Kong vor afecta grav poziția acestuia, Beijing se laudă zilele acestea cu o creștere economică în Hong Kong și, aflăm din acest articol de pe site-ul ISPRI, cu faptul că în ianuarie 2021 era un optimism crescut în privința mediului de afaceri din Hong Kong sau cu faptul că „Numărul de operațiuni comerciale din Hong Kong cu companii-mamă în străinătate sau pe continent și numărul de start-up-uri din Hong Kong ating un maxim istoric de 9.049 și, respectiv, 3.755 în acest an.” Cu toate acestea, creșterea economică se pare că este datorată mai ales creșterii dependenței de China, în loc de diversificarea implicită atunci când este vorba de comerțul internațional. Economia Chinei și-a revenit parțial, implicit economia Hong Kong-ului și-a revenit, însă unele cifre dau de gândit.

Sursa: Reuters, via asia.nikkei.com

De exemplu, aflăm de pe site-ul asia.nikkei.com că numărul firmelor din China cu sediul în oraș a crescut de la 238 în 2020 până la 252 în 2021. Însă numărul companiilor japoneze care au sediul acolo a scăzut de la 226 în 2020 la 210 în 2021, iar al celor americane a scăzut de la 282 la 254 în 2021. Deci, ca să avem o privire de ansamblu corectă, da, ceea ce spune Beijingul este adevărat, economia Hong Kong-ului a crescut în ciuda criticilor internaționale care vizează China, însă aceste creșteri au avut drept preț creșterea dependenței de China și retragerea unor companii străine, deloc neglijabilă, dacă ne uităm la cifre, 10% în cazul celor americane. De asemenea, ratele de creștere ale Hong Kong-ului încetinesc, pe măsură ce devine tot mai dependent de China, iar unele probleme de acolo, ca de exemplu căderile de curent sau tulburările imobiliare se răsfrâng și aici.

De asemenea, există avertismente serioase din partea unor grupuri internaționale de lobby de afaceri care spun că Hong Kong-ul poate pierde din mâna de lucru talentată, bine instruită, și din investiții, poate pierde teren în fața unor huburi financiare rivale, ca de exemplu Singapore, dacă nu îmblânzește măsurile foarte dure care se iau în legătură cu călătoriile din străinătate în contextul pandemiei. Va rămâne Hong Kong cel mai mare hub financiar al Asiei?

Argumentele Chinei. Iată mai jos o parte din narațiunea Chinei pe subiectul alegerilor din septembrie pentru Comitetul Elector, perspectivă identică celei privind alegerilor recente din decembrie pentru Consiliul Legislativ, oglindită într-un fragment al unui articol scris de Regina Ip Lau Suk-yee, reprezentanta cunoscută a Noului Partid al Poporului din Hong Kong, pro-Beijing:

„Este încă devreme. Competiția pentru locurile din Comitetul Elector este probabil că va crește odată ce aceia care aspiră să conducă Hong Kong-ul se familiarizează mai mult cu noile reguli și cerințe. Dar Hong Kong-ul trebuie să își găsească propria cale de a se dezvolta și să își croiască propriul viitor, în cadrul cerințelor constituționale ale Chinei. Nimic mai puțin decât aceasta nu ar putea reuși.”

Cel puțin câteva voci ar argumenta aici că este greu ca Hong Kong să își croiască singur viitorul, ținând cont că nu există vot popular universal, că cetățenii pot alege liber tot mai puțin, dar partea-cheie a frazei aici este „în cadrul cerințelor constituționale ale Chinei.”

Sursa: insider.com

Un alt fragment un pic mai explicit din același articol spune:

„ În ultimii 24 de ani, din păcate, am văzut cum creșterea elementului ales la toate nivelurile sistemului nostru de guvernanță a dus la o creștere alarmantă a haosului și disfuncționalităților în societate și o descreștere a competenței reprezentanților aleși care erau mai preocupați să forțeze o „schimbare de regim” decât să rezolve problemele reale ale oamenilor.”

Din nou, ar fi voci care ar putea argumenta că acestea sunt justificările-standard ale oricărui regim autoritar atunci când suprimă din libertăți, iar toată vina pentru tulburările sociale este aruncată pe umerii celor care doreau schimbări, nu și pe umerii Beijingului care pe de altă parte impunea schimbări generatoare de conflicte civice, la rândul lui.

Continuăm din același articol:

„Democrația în orice parte a lumii ar trebui să fie construită pe acceptarea suveranității și cadrului constituțional al națiunii. Democrația ar deveni un pericol pentru orice națiune dacă ar fi deturnată de forțe anti-guvernamentale și transformată într-o mișcare subversivă.

Un Comitet Elector de alegere a unui șef al executivului care ar sfârși prin a da un candidat sprijinit de forțe externe și adverse Chinei sau care ar încerca să despartă Hong Kong de China ar fi o rețetă sigură pentru dezastru pentru cei 7,4 milioane de rezidenți în Hong Kong, localnici sau expați.

Comitetul Elector revizuit va avea un contingent puternic de membri reieșiți din diverse subsectoare cu o legătură puternică cu China și cu o bună înțelegere a acesteia, care se vor asigura că vor fi aleși candidații potriviți să guverneze Hong Kong.”

Declarații mai recente ale dnei Regina Ip Lau Suk-yee referitoare la alegerile Consiliului Legislativ pot fi citite și aici.

Concluzii. Desigur, și în lumina celor de mai sus, se poate înțelege și poziția Beijingului, rațiunile strategice sau care țin de securitate națională, dar pe de altă parte se pot înțelege și nemulțumirile cetățenilor simpli care nu au primit vot universal așa cum li se promisese, care se văd arestați sau intimidați, care nu se mai simt reprezentați de clasa politică (la a cărei alegere au tot mai puțin de spus) și își pierd încrederea în viitorul Hong Kong-ului și astfel nici nu mai participă la vot (situație similară oarecum, din nou, cu cea din România).

Ca mai întotdeauna când se întâmplă astfel de lucruri, când se duc astfel de politici, din păcate, dimensiunea care stă în spatele lor nu este numai una care ține strict de strategie sau securitate națională (care pot fi înțelese până la un anumit punct), ci este și o dimensiune ideologică foarte puternică (lucru din păcate observabil nu doar în China actuală, ci, pe coordonate diferite, și la nivel mondial, unde uneori ideologia este folosită ca resort pentru atingerea unor scopuri strategice, iar alteori ideologia este chiar cea care formulează sau influențează decisiv scopurile strategice).

Din nou, poziția forte a Beijingului, politica fermă dusă, pot părea că aduc rezultate pe termen scurt, că aduc o oarecare stabilitate des invocată de tabăra pro-Beijing, dar riscă să antagonizeze hotărâtor o societate care îi era favorabilă acum 15-20 de ani și să îi aducă dezavantaje de imagine și de credibilitate la nivel internațional și, poate mai ales, regional, care vor fi cu greu surmontate într-adevăr pe termen lung. Desigur, din nou, Beijingul pare că este dispus să plătească acest preț, orice preț, bazându-se pe faptul că economia sa actuală va putea amortiza aceste pierderi, pe plan extern (iar pe plan intern educația ideologică intensivă își va aduce rezultatele), economia sa actuală fiind atuul său forte pe care se bazează în raporturile cu alte state – deocamdată dimensiunea militară este în plină construcție și Beijingul a ales să nu mizeze foarte mult pe ea – dar ce se va întâmpla în cazul în care la un moment dat economia nu mai dă rezultatele scontate, nu mai poate fi folosită pentru negociere, dar ambițiile rămân aceleași? Va fi scoasă din sertar dimensiunea militară? Iată două întrebări care pot îngrijora atât la Beijing, cât și oriunde altundeva.

Drapelele Taiwanului și Hong Kong-ului. Sursa: fromthetofubowl.com

Și, dacă pentru Taiwan situația din Hong Kong poate reprezenta o avanpremieră a ceea ce se poate întâmpla cu el dacă va fi alipit Chinei, ceea ce se va întâmpla cu Taiwan poate fi considerat un fel de avanpremieră pentru cum va fi politica externă a Chinei în regiune, ce dimensiune va predomina în negocierile Beijingului, cea economică sau cea militară, iar toate statele din zonă o știu, o știe și Beijingul, și poate acesta este unul dintre motivele pentru care Taiwanul încă nu a fost alipit cu forța. Cu siguranță că toată lumea se așteaptă la responsabilitate și răbdare din partea tuturor părților implicate, dar se știe foarte bine din istorie că acestea nu au condus mereu în relațiile internaționale, mai ales în momentele sensibile, atunci când lupta pentru resurse sau ambiții a fost mai acerbă.

Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat la Centrul de studii sino-rus (CSSR) din cadrul ISPRI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.