Între popor și partid nu există diferențe, iar America încearcă să folosească Taiwanul pentru a submina Beijingul. China la zi

Sursa foto aici.

 Secretarul de stat american Blinken (foto) a ținut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii față de China (video aici și textul aici).

Partea chineză s-a mobilizat și a caracteriazat intervenția Secretarului de Stat ca o acțiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând amenințarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenție, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne și externe ale Chinei și încercând să suprime și să îngrădească China”.

Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserțiunile părții americane, punct cu punct, rezultând un text amplu și stufos, care nu face decât să reia și să sistematizeze declarații anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte și cu cifre și să dezvăluim lumii înșelătoria, ipocrizia și nocivitatea SUA față de China”.

Remarcăm două aspecte din lunga reacției a părții chineze, esențială pentru a înțelege China de azi și, mai ales, China de mâine:

1.     Tonalitatea ridicată, ofensată și ofensivă a discursului, care amintește, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relația bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalți oficiali ai diplomațiilor americane, respective chineze, și au șocat audiența – mai cu seamă partea chineză! – prin tonalitatea nemaivăzut a pozițiilor (analizele aici și aici). China vrea să pară în ofensivă.

2.     Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federației Ruse: nu doar că nu își asumă nimic din poziția Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacționează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federația Rusă – și China, în acest caz – este mult mai puțin decât a făcut Vestul în general și America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremația morală pentru a apostrofa nicio altă țară, pentru că și el a greșit cel puțin la fel de mult și, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecții cuiva”.

3.     Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă și cea chineză, sunt coordonate, nu putem știi cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puțin tacit, între Moscova și Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite și pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică același stil de diplomație și pun pe masă același seturi de critici față de America și față de Occident.

 Cu ce rezultat și câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete.

Să trecem acum la partea a doua a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici.

A cincea greșeală: Între SUA și Partidul Comunist Chinez (PCC)/guvernul chinez există mari neînțelegeri, însă acestea sunt între guvern și sistem, nu între cele două popoare.

Faptele: Conducerea Partidului Comunist Chinez este alegerea istoriei și a poporului. PCC și guvernul chinez se bucură de susținerea poporului chinez. Semănarea discordiei de către partea americană între Partidul Comunist Chinez și poporul chinez dovedește tocmai ostilitatea lor față de calea sistemului chinez.

Partidul Comunist Chinez este centrat pe poporul chinez, de care este profund legat și și-a păstrat întotdeauna vitalitatea și vigoarea. La sfârșitul anului 2021, PCC avea peste 95 de milioane de membri, ceea ce îl face cel mai mare partid din lume, aflat la putere pentru o perioadă lungă de timp, în cea mai populată țară din lume. Sub conducerea acestuia, China a realizat două miracole majore: o dezvoltare economică rapidă și o stabilitate socială pe termen lung; peste 800 de milioane de oameni au reușit să iasă din sărăcie și 1,4 miliarde de oameni au cunoscut modernizarea. Drumul pe care China l-a parcurs în doar câteva decenii a fost parcurs de marile puteri occidentale/țările mari dezvoltate timp de secole.

Timp de 13 ani consecutivi, Universitatea Harvard a urmărit sondaje care arată că sprijinul public al Chinei pentru partid și guvern s-a menținut mult timp peste 90%, situându-se pe primul loc în lume. Edelman 2022, una dintre cele mai importante firme americane de relații publice, a publicat un sondaj prin care a arătat că încrederea publicului chinez în guvernul său a fost de 91% în ultimul an, situându-se pe primul loc în rândul țărilor analizate.

Administrația americană anterioară s-a angajat în McCarthy-ism (o perioadă de suspiciune intensă anticomunistă în SUA), atacând și defăimând ferm Partidul Comunist Chinez, liderii chinezi, politicile interne și externe ale Chinei, semănând discordie între PCC și poporul chinez, contestând în mod deschis conducerea și statutul de lider al Partidul Comunist Chinez, incitând reacții anti-China și anticomuniste, susținând restricțiile privind vizele pentru membrii Partidul Comunist Chinez și familiile acestora.

De când actuala administrație americană a preluat mandatul, nu au fost aduse modificări substanțiale politicilor menționate mai sus. În iunie 2021, Senatul SUA a revizuit și adoptat „Legea americană de inovare și concurență din 2021” de peste 2.000 de pagini, care prevede China drept concurent strategic al Statelor Unite, precum și cea mai importantă provocare, calomniază calea de dezvoltare a Chinei, politicile interne și externe, făcând declarații false. Pentru a rezista „influenței și acțiunilor rău intenționate” ale PCC, SUA au alocat peste 200 de miliarde de dolari americani pentru a asigura avantajul lor față de China în domenii tehnologice cheie și au pledat pentru mobilizarea strategică, diplomatică, economică, tehnologică și alte mijloace americane pentru a desfășura o competiție strategică amplă cu China. De asemenea, Senatul SUA a propus, să aloce 300 de milioane de dolari pe an din anii fiscali 2022 până în 2026 pentru a „răspunde la influența rău intenționată a PCC” și să desemneze Departamentul de Stat al SUA și Agenția pentru Dezvoltare Internațională pentru a dezvolta capacitățile de investigare ale jurnaliștilor americani în ceea ce privește Inițiativa „Centura și Drumul”, inclusiv „sprijinirea organizațiilor civice și mass-mediilor independente” etc.

Folosindu-se de trecutul PCC, SUA continuă să suprime schimburile și cooperarea firească interpersonală și culturală dintre cele două țări. De ceva timp, au existat incidente frecvente în care studenții chinezi care studiază și vizitează SUA au fost hărțuiți și reprimați în mod nejustificat de către partea americană. Cele mai multe dintre aceste persoane au fost întrebate dacă ele sau părinții lor au fost membri ai PCC. Unii au fost expulzați din motive total nerezonabile, cum ar fi faptul că au fost suspectați că au legături militare pentru că aveau pe telefoane fotografii cu pregătirea lor militară din universitate. Aceste interogatorii depășesc cu mult ceea ce partea americană pretinde a fi „aplicarea normală a legii”.

Partidul Comunist Chinez, guvernul chinez și poporul chinez sunt inseparabile. Dacă partea americană pretinde că respectă poporul chinez, atunci ar trebui să respecte calea de dezvoltare și sistemul politic ales de poporul chinez și să respecte PCC, care reprezintă interesele fundamentale ale marii majorități a poporului chinez. Vizarea de către SUA a Partidului Comunist Chinez și a guvernului chinez, reprezintă vizarea poporului chinez. Încercarea Statelor Unite de a diviza PCC, guvernul chinez și poporul chinez va întâmpina cu siguranță opoziția unanimă și contraatacul hotărât al celor peste 1,4 miliarde de chinezi.

A șasea greșeală: SUA cer schimbări în China în ceea ce privește drepturile omului pentru a menține pacea, securitatea și demnitatea umană, nu pentru a se opune acesteia.

Faptele: În prezent, drepturile omului în China sunt mai respectate ca niciodată, iar sentimentul de câștig, fericire și siguranță al poporului nu a fost niciodată mai puternic. În schimb, SUA au încălcat grav drepturile omului, atât pe plan intern, cât și extern, iar ceea ce au făcut este îngrozitor. SUA sunt statul care încalcă cel mai mult drepturile omului din lume.

China a acordat întotdeauna prioritate maximă protejării dreptului la supraviețuire. A făcut întotdeauna din protejarea drepturilor și  intereselor legitime ale cetățenilor săi o sarcină de bază; din protejarea drepturilor minorităților etnice un element important și din protejarea securității poporului un obiectiv pe termen lung.

Centrat pe poporul său, din ziua în care a fost fondat, principala misiune a PCC-ului a fost lupta pentru căutarea fericirii poporului chinez, pentru renașterea națiunii chineze, pentru care a luptat timp de peste 100 de ani. Aspirația poporului la o viață mai bună este scopul luptei noastre. China a continuat să dezvolte o democrație populară pe scară largă, să promoveze protecția drepturilor omului în cadrul statului de drept și să protejeze justiția socială, iar poporul chinez se bucură de drepturi democratice mai extinse, mai ample și mai cuprinzătoare.

China a înfăptuit miracolul de a elimina sărăcia absolută. Până la sfârșitul anului 2020, toate cele 99 de milioane de persoane sărace din mediul rural din China, conform standardelor actuale, au fost scoase din sărăcie. 2021 a fost anul în care China a construit o societate moderat prosperă din toate punctele de vedere, rezolvând în mod istoric problema sărăciei absolute. Începând cu aplicarea Politicii de reformă economică a Chinei, aproximativ 800 de milioane de persoane din mediul rural din China au fost scoase din sărăcie conform standardului actual de sărăcie; conform standardului internațional de sărăcie al Băncii Mondiale, China a redus sărăcia cu peste 70% din populația globală în aceeași perioadă. China a atins obiectivele de reducere a sărăciei din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă  a ONU cu 10 ani mai devreme decât era prevăzut, aducând o contribuție semnificativă la dezvoltarea reducerii sărăciei la nivel mondial și la progresul drepturilor omului în lume. China a construit, de asemenea, cel mai mare sistem de educație, de securitate socială și de sănătate din lume.

De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, China a aderat la principiul punerii oamenilor și ale vieților acestora pe primul loc, a formulat și a pus în aplicare o politică generală de „zero Covid ” în lumina propriilor condiții naționale și și-a ajustat în mod constant măsurile de prevenire și control ca răspuns la situația actuală, astfel încât să protejeze viața și sănătatea oamenilor în cea mai mare măsură posibilă, asigurând în același timp și o dezvoltare economică și socială durabilă, sănătoasă și stabilă, cu rezultate bune în materie de prevenire și control. China are cea mai mică rată de infecții de coronavirus și mortalitate din lume.

China a participat în mod activ la guvernanța globală a drepturilor omului și a adus contribuții și a oferit soluții chinezești la dezvoltarea drepturilor omului în lume. În ultimii ani, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a inclus în rezoluțiile sale „construirea unei comunități de destine comune ale omenirii” și a adoptat în mod repetat rezoluții ale Chinei precum „contribuția dezvoltării la exercitarea tuturor drepturilor omului” și „promovarea cooperării în domeniul drepturilor omului”. China a făcut, de asemenea, numeroase declarații comune în numele țărilor în curs de dezvoltare privind „punerea în aplicare a dreptului la dezvoltare”, „reducerea sărăciei și promovarea drepturilor omului”, „promovarea unei distribuții echitabile a vaccinurilor globale”, contribuind la protejarea drepturilor fundamentale ale omului în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, obținând un sprijin larg din partea comunității internaționale.

China este un susținător și un activist în promovarea cauzei internaționale a drepturilor omului. Potrivit unui studiu publicat de Banca Mondială, implementarea integrală a inițiativei „Centura și Drumul” ar putea scoate 32 de milioane de oameni din sărăcie moderată, cu un cost mediu de trai zilnic de mai puțin de 3,20 dolari americani, ceea ce indică faptul că consolidarea comună a inițiativei „Centura și Drumul” va crește semnificativ nivelul de protecție a drepturilor omului în mai multe țări. În fața pandemiei de COVID-19, China a pus în aplicare cea mai mare acțiune umanitară globală de la fondarea Chinei Noi și a promovat în mod activ construirea unei comunități de sănătate umană. În fața deficitului global de dezvoltare, China a prezentat o inițiativă de dezvoltare globală care are ca punct de plecare și ca obiectiv promovarea bunăstării oamenilor și realizarea unei dezvoltări umane globale și a obținut sprijinul a peste 100 de țări și a numeroase organizații internaționale, cum ar fi ONU. Inițiativa a forjat un consens internațional larg pentru a promova punerea în aplicare accelerată a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă de către toate țările, contribuind la consolidarea sinergiei internaționale pentru o dezvoltare concertată și oferind o garanție puternică pentru dezvoltarea drepturilor internaționale ale omului.

Dreptul la viață este cel mai mare drept al omului, iar supraviețuirea reprezintă baza pentru exercitarea tuturor drepturilor omului. SUA dispun de cele mai avansate echipamente și tehnologii medicale din lume, dar au cel mai mare număr de infecții și decese cauzate de COVID-19 din lume. Prevenirea și controlul epidemiei au fost întotdeauna extrem de politizate și au devenit un instrument și o monedă de schimb pentru ca partidele republicane și democrate să se atace și să se confrunte reciproc. Politicienii sunt preocupați doar de interesul propriu politic, ignorând viața și sănătatea oamenilor. Prevenirea și controlul neștiințific, inegal și neimputabil al epidemiei a afectat grav dreptul la viață și la sănătate al poporului american.

Numărul deceselor provocate de COVID-19 în SUA a depășit acum un milion, iar revista Atlantic Monthly din SUA a comentat că acest lucru a fost „neașteptat”, „inevitabil”, „deosebit de dureros” și „posibil de evitat în multe cazuri”. Însă politicienii americani au afirmat că „persoanele în vârstă se pot sacrifica pentru țara lor” și că „economia țării este mai importantă decât viața persoanelor în vârstă”. Datele de la Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din SUA arată că majoritatea deceselor cauzate de COVID-19 s-a înregistrat la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani. Studiile realizate de Universitatea din California de Sud și Universitatea Princeton arată că coronovirusul a redus speranța medie de viață a americanilor cu 1,13 ani, cea mai mare scădere de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Dintre acestea, speranța medie de viață a afro-americanilor și a latino-americanilor a scăzut cu 2,1 și 3,05 ani, în timp ce speranța medie de viață a albilor a scăzut cu 0,68 ani.

Ziarul The Washington Post relatează că în spatele unui milion de americani care au murit din cauza pandemiei de COVID-19 se ascunde un număr mult mai mare – nouă milioane. Acesta este numărul americanilor care și-au pierdut soții, părinți, bunici, frați și copii din cauza COVID-19. Supravegherea realizată de Imperial College din Marea Britanie arată că, până la 23 mai 2022, peste 250 de mii de copii din SUA și-au pierdut un tutore primar sau secundar din cauza COVID-19. Datele publicate în martie 2022 de către Biroul de responsabilitate guvernamentală american au arătat că 23 de milioane de persoane din SUA ar putea avea simptome pe termen lung de COVID-19, iar aproximativ un milion de persoane ar trebui să fie în imposibilitatea de a lucra din cauza efectelor secundare.

SUA sunt țara cu cea mai mare violență cauzată de arme. Cu o populație de aproximativ 300 de milioane de locuitori, doar 4% din populația lumii, SUA dețin peste 400 de milioane de arme, reprezentând 46% din totalul armelor de foc private din întreaga lume, având și cea mai mare rată de posesie de arme de foc în rândul civililor din lume, cu împușcături care iau viața în medie a peste 110 de persoane în fiecare zi. Mulți oameni deplâng faptul că este mai ușor să cumperi o armă în SUA decât să cumperi lapte praf.

Potrivit paginii „Gun Violence Archive” din SUA, aproximativ 45.000 de americani au murit din cauza violenței cu arme de foc în 2021, iar la 24 mai 2022, 21 de persoane, dintre care 19 copii, au fost ucise într-un atac armat la școala primară Robb din Texas. Potrivit presei americane, acesta a fost cel de-al 39-lea atac armat în școli din SUA în acest an. Conform The Washington Post, în SUA au avut loc 202 împușcături în masă în decurs de cinci luni și jumătate în acest an. În ultimele câteva decenii, guvernul SUA nu a fost văzut să ia măsuri reale pentru a aborda aceste probleme. În ultimii 25 de ani, guvernul federal al SUA nu a reușit să introducă niciun proiect de lege privind controlul armelor de foc. Cotidianul american The New York Times a comentat că SUA au devenit neguvernabile nu din cauza diviziunilor politice, a protestelor sau a necivilizației, ci din cauza refuzului țării de a-și proteja și îngriji cetățenii – femeile, minoritățile și, în special, copiii săi.

Părinții fondatori ai SUA au afirmat că „toți oamenii sunt creați egali”, menținând în același timp instituția sclaviei în Constituția din 1789. Astăzi, în ciuda abolirii aparente a segregării, supremația albilor este omniprezentă, iar discriminarea împotriva minorităților etnice rămâne sistematică. „Virusul” rasismului adânc înrădăcinat în SUA s-a răspândit odată cu COVID-19, cu o incidență ridicată a crimelor motivate de ură împotriva populației asiatice, cu persecutarea rasială continuă a popoarelor indigene, cu o discriminare neîntreruptă împotriva comunităților musulmane, cu un decalaj economic rasial tot mai mare și cu o inegalitate rasială în creștere. La aproape 60 de ani de la strigătul „Am un vis” („I have a dream”) al lui Martin Luther King, vedem încă realitatea dură a lui Floyd „Nu pot să respir” („I can’t breathe”).

Genocidul indienilor din SUA prin masacrare, deportare, sterilizare și asimilare forțată a dus la o scădere drastică a populației indiene de la 5 milioane în 1492 la 250 de mii la începutul secolului XX. Grupurile de nativi americani au fost neglijate și discriminate pentru o lungă perioadă de timp, cultura indiană a fost fundamental distrusă, iar supraviețuirea între generații a vieții și a spiritului a fost grav amenințată. Multe statistici guvernamentale americane îi ignoră complet pe indieni sau îi clasifică în grabă ca fiind „alții”.

Shannon Keller, director executiv și avocat al American Indian Affairs Association, a declarat: „Suntem diferiți din punct de vedere cultural și lingvistic, dar deseori nu suntem văzuți ca un grup etnic, ci doar ca o clasă politică cu autonomie limitată în baza tratatelor noastre cu Comunității de Națiuni a Sistemelor (Commonwealth).De la o istorie de deportări, măceluri și asimilări forțate, până la sărăcia și neglijarea generală de astăzi, indienii, care inițial au fost proprietarii continentului, au o voce slabă în societatea americană, potrivit Atlantic Monthly.

Guvernul american a impus în mod istoric un sistem de internat pentru indieni pentru a promova educația engleză și creștină și a adoptat legi care interzic practicarea ritualurilor religioase transmise din generație în generație. Potrivit unui articol intitulat „SUA trebuie să se confrunte cu genocidul său”, publicat la 11 octombrie 2021 pe site-ul Foreign Policy din SUA, guvernul american a finanțat peste 350 de internate pentru nativi între secolele XIX și XX, forțând copiii nativi să-și părăsească familiile și comunitățile pentru a frecventa internate îndepărtate în vederea asimilării culturale. Asimilarea culturală le-a fost impusă. Sute de mii de copii indigeni au fost forțați să își părăsească casele și comunitățile, iar mulți dintre ei au suferit abuzuri și au murit în școli. În aceste internate, identitățile, limbile și credințele indienilor americani nativi, din Alaska și Hawaii au fost suprimate. SUA au comis un genocid nu doar moral, ci și legal împotriva propriului popor.

Rebecca Nagel, autoare indiană americană, susține că informațiile despre amerindieni au fost sistematic eliminate din mass-media și din cultura populară americană. Organizațiile educaționale ale nativilor americani raportează că 87% din manualele de istorie ale statelor nu acoperă istoria indigenilor după 1900. Instituția Smithsonian și alții au scris că conținutul predat despre indieni în școlile americane este plin de informații inexacte și nu prezintă cu acuratețe ceea ce s-a întâmplat cu populația nativă. Fostul senator republican Santorum a mers atât de departe încât a declarat public, la Young America’s Foundation, că „America este o țară care s-a născut de la zero, înainte de a nu exista aproape nimic aici…și, sincer, nu există aproape deloc cultură nativ-americană în cultura americană.”.

Teama, discriminarea și suprimarea musulmanilor și a islamului în SUA s-au intensificat. Bloomberg a raportat la 9 septembrie 2021 că discriminarea împotriva musulmanilor din SUA a crescut în cei 20 de ani de la Atentatele din 11 septembrie 2001. Associated Press News a relatat la 9 septembrie 2021 că un sondaj a arătat că 53% dintre americani au o părere negativă despre islam. În 2021, Consiliul pentru relații americano-islamice a publicat un raport în care se arată că organizația primește în fiecare an mai multe plângeri legate de intimidare și de remarci de ură față de musulmani.

Institutul pentru alteritate și apartenență de la Universitatea din California, Berkeley, a dat publicității, la 29 octombrie 2021, datele unui sondaj care arată că 67,5% dintre respondenții musulmani au suferit prejudicii din cauza „islamofobiei” și 93,7% dintre respondenții musulmani au declarat că sănătatea lor fizică și mentală a fost afectată negativ de „islamofobie”.

SUA sunt cele mai afectate de traficul de persoane și de muncă forțată, nefiind încă ratificată Convenția din 1930 privind munca forțată, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor. În fiecare an, aproape 100 de mii de persoane sunt traficate în SUA pentru muncă forțată, iar cel puțin 500 de mii de persoane sunt în prezent înrobiți în SUA, între 240 de mii și 325 de mii de femei și copii fiind în sclavie sexuală.

Problema imigranților și a refugiaților a devenit un instrument politic pentru atacuri partizane și bătălii politice în SUA, guvernul schimbându-și politicile și aplicând legea în mod violent. Datele publicate de Agenția americană de control al frontierelor arată că nu mai puțin de 557 de imigranți au murit la frontiera sudică a SUA în anul fiscal 2021, mai mult decât dublu față de anul fiscal precedent și cel mai mare număr din istorie de la începutul înregistrărilor, în 1998. În același an, SUA au reținut peste 1,7 milioane de migranți la granița sudică, inclusiv 45.000 de copii. În septembrie 2021, peste 15.000 de solicitanți de azil din Haiti s-au adunat sub un pod din orașul de frontieră Del Rio, Texas, dormind în corturi murdare sau pe pământ, în căldură, înconjurați de gunoaie, în condiții de viață deplorabile. Polițiștii de frontieră americani i-au agresat pe solicitanții de azil, cu patrule călare pe cai, mânuindu-i cu biciul și împingându-i în râu. Postul de televiziune Cable News Network (CNN) a comentat că scena amintește de zilele întunecate din istoria SUA, când patrulele de sclavi erau folosite pentru a controla sclavii negrii.

Guvernul SUA este indiferent la încălcarea sistematică a drepturilor omului ale poporului american, dar sub pretextul drepturilor omului atacă și intervine în alte țări, sfidând și călcând justiția cu puterea și cu interese proprii.

Din 2001, SUA au purtat războaie și au desfășurat acțiuni militare în aproximativ 80 de țări în numele „antiterorismului”, soldate cu moartea a peste 900.000 de persoane, dintre care 300.000 de civili. Războiul de 20 de ani al SUA în Afganistan a lăsat țara devastată și mijloacele de trai ale oamenilor în ruină. Potrivit statisticilor, un total de 47.245 de civili afgani și între 66.000 și 69.000 de soldați și polițiști afgani care nu au legătură cu Atentatele din 11 septembrie 2001 au fost uciși în operațiunile americane, iar peste 10 milioane de persoane au fost strămutate. Războiul din Afganistan a distrus bazele economiei afgane și a lăsat poporul afgan în sărăcie. Atunci când SUA s-au retras din Afganistan, au înghețat imediat miliarde de dolari din rezervele valutare ale Băncii Centrale a Afganistanului, lăsând economia afgană în pragul colapsului și a înrăutățit viața oamenilor.

În cadrul celei de-a 48-a sesiuni a CDO, numeroase țări au condamnat SUA ca fiind „cel mai mare distrugător al drepturilor omului din lume” și au îndemnat SUA să își rezolve propriile probleme majore în materie de drepturi ale omului.

SUA sunt un veteran al detenției arbitrare și al torturii fără discernământ. De-a lungul anilor, Agenția Centrală de Informații (CIA) a înființat „închisori negre” în cel puțin 54 de țări și regiuni, deținând până la 100.000 de persoane sub pretextul așa-numitului „război împotriva terorismului”. Grupul independent de experți în drepturile omului numit de CDO a emis o declarație la 10 ianuarie 2022, în care afirmă că practica SUA de a reține în mod arbitrar persoane fără proces și de a le supune la tortură sau rele tratamente în închisoarea Guantanamo timp de 20 de ani reprezintă o încălcare a legislației internaționale privind drepturile omului și o „pată pe angajamentul guvernului american față de statul de drept”. SUA ar trebui să abordeze și să corecteze în mod eficient propriile probleme sistemice și de lungă durată privind drepturile omului, să reflecteze asupra dezastrelor umanitare pe care le-a provocat în întreaga lume și să ofere lumii o explicație rezonabilă.

Foto: Avione chinezești pregătite să zboare deasupra Taiwan-ului. Sursa DW.

A șaptea greșeală: SUA continuă politica unei singure Chine bazată pe „Legea relațiilor cu Taiwan”, pe cele trei comunicate comune SUA-China și pe „Șase asigurări pentru Taiwan”. Politica SUA față de Taiwan nu s-a schimbat.

Faptele: Principiul unei singure Chine este o normă universal recunoscută în relațiile internaționale și un consens general al comunității internaționale. Statele Unite și-au încălcat  promisiunile, renunțând continuu la propriile angajamente și la consensul dintre China și SUA, nerespectând principiul unei singure Chine și încercând să „folosească Taiwanul pentru a controla China”, care este una dintre principalele amenințări la adresa păcii și stabilității în strâmtoarea Taiwan.

     În octombrie 1971, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat cu o majoritate covârșitoare Rezoluția 2758, care a decis să restabilească sediul legitim al Republicii Populare Chineze în Organizația Națiunilor Unite, ceea ce a rezolvat complet problema reprezentării Chinei în cadrul Națiunilor Unite din punct de vedere politic, juridic și procedural. Avizul juridic oficial al Oficiului pentru Afaceri Juridice al Secretariatului Națiunilor Unite afirmă clar că „Taiwanul, ca provincie a Chinei, nu are statut independent” și că „autoritățile din Taiwan nu se bucură de nicio formă de statut de guvernare”, iar titlul folosit ar trebui să fie „Taiwan, o provincie a Chinei (Taiwan, Province of China)”. Pe baza principiului unei singure Chine, Republica Populară Chineză a stabilit relații diplomatice cu 181 de țări, inclusiv cu Statele Unite.

SUA și-au luat angajamente față de China pe principiul unei singure Chine în cele trei comunicate comune sino-americane. Ele au declarat clar în „Comunicatul de la Shanghai” publicat în 1972: „Statele Unite recunosc că toți chinezii de pe ambele maluri ale strâmtorii Taiwan cred că există o singură China și că Taiwanul face parte din China. Guvernul SUA nu are nicio obiecție la această poziție.”

Statele Unite au declarat clar în „Comunicatul privind stabilirea relațiilor diplomatice” publicat în 1978: „Statele Unite ale Americii recunosc că guvernul Republicii Populare Chineze este singurul guvern legal al Chinei. Guvernul Statelor Unite ale Americii recunoaște poziția Chinei conform căreia există o singură China și Taiwan este parte a Chinei.”

Statele Unite au declarat clar în Comunicatul „17 august” emis în 1982: „În Comunicatul comun privind stabilirea relațiilor diplomatice la 1 ianuarie 1979, emis de Guvernul Republicii Populare Chineze și Guvernul Statelor Unite ale Americii, SUA recunosc că Guvernul Republicii Populare Chineze este singurul guvern legitim al Chinei și recunosc poziția Chinei conform căreia există o singură China și Taiwan este o parte a Chinei. Guvernul SUA nu are intenția de a încălca suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei, nici de a interveni în afacerile interne ale acesteia sau în implementarea politicii celor „două Chine” sau „o Chină, un Taiwan”.

„Guvernul Statelor Unite declară că nu urmărește să implementeze o politică pe termen lung de vânzare de arme către Taiwan, că armele pe care le vinde Taiwanului nu vor depăși nivelul de aprovizionare din ultimii ani după stabilirea relațiilor diplomatice sino-americane, că este pregătit să își reducă treptat vânzările de arme către Taiwan și să conducă la o reglementare finală. Prin prezenta declarație, Statele Unite recunosc poziția consecventă a Chinei cu privire la rezolvarea aceastei probleme definitiv.”

Partea americană nu și-a onorat angajamentele în problema Taiwanului, ci a continuat să inverseze cursul istoriei.

Din punct de vedere politic, SUA au pregătit succesiv așa-numita „Legea cu privire la relațiile cu Taiwan-ul” și „Șase asigurări pentru Taiwan” într-o singură declarație de politică a Chinei, cu tot mai multe prefixe pentru declarațiile de politică ale SUA. Aceste două prefixe au fost născocite unilateral de partea SUA, care și-a încălcat propriile angajamente din cele trei comunicate comune sino-americane și, de asemenea, au încălcat principiul unei singure Chine recunoscut de Rezoluția 2758 a Adunării Generale a ONU și respectat în general de comunitatea internațională. Acest lucru a fost ilegal și invalid de la început, iar China nu l-a recunoscut și s-a opus ferm de la bun început. De asemenea, SUA și-au încălcat promisiunea de a menține relații neoficiale doar cu Taiwan și au îmbunătățit continuu nivelul angajamentului SUA-Taiwan. În ultimii ani, secretarul SUA pentru Sănătate și Servicii Umane, secretarul adjunct de stat și alți înalți oficiali și membri ai Congresului au vizitat Taiwan unul după altul. Ambasadorul SUA în străinătate s-a întâlnit de mai multe ori cu așa-zișii „reprezentanți” locali ai Taiwanul-ului.

Din punct de vedere militar, Statele Unite și-au încălcat angajamentul de a reduce treptat vânzările de arme către Taiwan și de a duce la o reglementare finală după o perioadă de timp, ci nu a oprit niciodată vânzările de arme către Taiwan, iar dimensiunea și performanța armelor au fost chiar îmbunătățite continuu, inclusiv armele ofensive, cum ar fi rachetele anti-radiații, torpile grele și avioanele de luptă F-16V. Până acum, vânzările totale de arme au depășit 70 de miliarde de dolari americani. Reuters și alții au raportat, de asemenea, că membrii forței de operațiuni speciale din SUA au frecventat Taiwanul pentru a antrena trupele din strâmtoare.

Din 2021, liderii americani au declarat public de trei ori că, dacă va exista un război în strâmtoarea Taiwan, SUA vor ajuta la apărarea Taiwanului. Pe plan internațional, SUA continuă să ajute Taiwanul să extindă așa-numitul „spațiu internațional”. Recent, Statele Unite au răspândit absurditatea că Rezoluția 2758 a Adunării Generale a ONU nu a abordat statutul Taiwanului, susținând că toate țările au dreptul de a defini singure un cadru de politică pentru China. De asemenea, au încurajat ferm Taiwanul să participe la cea de-a 75-a Adunare Mondială a Sănătății în calitate de observator. Au spus asta chiar în public ca să ajute Taiwan să-și declare independența.

Ceea ce au făcut SUA a fost încălcarea angajamentului Statelor Unite care susține că nu au intenția de a implementa politica „două Chine” sau „o Chină, un Taiwan”.  Henry Kissinger, fostul secretar de stat al Statelor Unite, a declarat la Forumul Economic Mondial de la Davos din 2022: „Statele Unite nu ar trebui să adopte o abordare echivocă sau progresivă pentru dezvoltarea soluției „două Chine”. Din câte înțeleg, acordul la care s-a ajuns atunci când China și Statele Unite au stabilit relații diplomatice este că Statele Unite vor urmări principiul unei singure Chine. Susținerea acestui principiu este crucială.”

Autoritățile Partidului Democrat Progresist din Taiwan promovează cu încăpățânare actul separatist „independența Taiwanului”, iar Statele Unite încurajează și susțin în mod explicit și secret forțele „independenței Taiwanului”. Aceasta este cauza principală a tensiunii actuale din strâmtoarea Taiwan. A opri dezvoltarea tendințelor de „independență a Taiwanului” și a reduce coluziunea SUA-Taiwan înseamnă menținerea păcii în strâmtoarea Taiwan și în lume. Principiul unei singure Chine nu poate fi zdruncinat, suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei nu pot fi încălcate, iar linia roșie a „două Chine” și „o Chină, un Taiwan” nu poate fi călcată în picioare. China este pe deplin încrezătoare, pe deplin capabilă și pe deplin pregătită să oprească cu hotărâre activitățile separatiste ale „independenței Taiwanului”, să împiedice cu hotărâre orice interferență externă și să protejeze cu hotărâre suveranitatea națională și integritatea teritorială. Partea americană ar trebui să respecte cele trei comunicate comune sino-americane, să urmeze adevărata politică a unei singure Chine, să-și pună în aplicare angajamentele, cum ar fi să nu sprijine „independența Taiwanului” și să reflecteze cu seriozitate asupra propriilor cuvinte și fapte greșite care continuă să aducă regrese. Aceste lucruri pun în pericol major pacea și stabilitatea strâmtorii Taiwan și dăunează grav relațiilor sino-americane. SUA vor plăti, de asemenea, un preț de neîndurat pentru asta.

Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.

(va urma)

Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.